25 Feb Theodora Cleja: “Mi se întâmplă să-mi compar profesorii din facultate cu cei pe care i-am avut în școală și îmi dau seama cât de bine pregătiți au fost profesorii mei de la Transylvania College”

Theodora Cleja are 21 de ani și este studentă în anul al III-lea la Drept Internațional, la Coventry University, în Anglia. Theodora a fost eleva Transylvania College din clasa I până în clasa a XII-a.

Este anul tău final la facultate. Ce urmează după asta?

În perioada aceasta, de fapt chiar acum, săptămâna asta (n.r. – la jumătatea lunii ianuarie 2020, momentul când a fost făcut interviul), aplic la master. Vreau să mă specializez pe Drept European. Am patru opțiuni. Trei dintre facultăți sunt în Londra și sunt: “King’s College London”, “London School of Economics, “Queen Mary” și voi aplica și la “University of Manchester”. Masterul durează un an.

După care ce ar urma? Deși e cam prea devreme de zis, nu?

Nu e deloc devreme, pentru că îmi place să am totul foarte bine pregătit. După ce termin masterul, îmi doresc foarte mult să mă calific în Anglia ca avocat. În Anglia sunt două ramuri ale acestei profesii. Poți să devii “solicitor” sau poți să devii “barrister“. “Barrister” este de fapt avocatul care reprezintă oamenii în instanță, iar “solicitor“-ul se ocupă mai multe de tot ce ține de acte, un fel de notar. Înainte să ajungi la un “barrister“, mergi la un “solicitor“. Iar eu îmi doresc să mă calific ca “solicitor” în Anglia și asta ar însemna să fac un curs teoretic de un an, după finalizarea masterului, după care se face un stagiu de doi ani, la o firmă de avocatură.

Deci nu ai nevoie de cetățenie.

Nu. E doar un proces de trei ani după terminarea masterului. De fapt masterul e opțional. Foarte multă lume decide să nu-l facă.

Deci poți să devii “solicitor” și acum, fără master.

Da, exact. Doar că eu îmi doresc foarte mult să mă specializez pe Drept European. Într-adevăr, îmi doresc și să mă calific ca avocat, dar nu-mi doresc atât de mult să mă stabilesc și să lucrez acolo ca avocat. Ce-mi doresc eu pe termen lung e de fapt să lucrez într-o instituție în cadrul Uniunii Europene (UE), spre exemplu în Comisia Europeană, în Parlamentul European, și am spus atunci că un master în Drept European mi-ar oferi un avantaj foarte mare.

Și atunci partea cu “solicitor”-ul e doar un pas intermediar? Așa îl gândești?

Exact! În același timp, e o calificare și îmi și oferă un backup. Nu se știe niciodată. În caz că nu-mi mai doresc să lucrez în cadrul UE, pot oricând să revin și să lucrez ca avocat.

Brexitul te încurcă în vreun fel?

E o temă foarte controversată. Evident, este toată incertitudinea asta politică, judiciară. Pe termen scurt nu cred că mă va afecta, pentru că împrumutul de la stat, pe care studenții pot să-l ia, nu va fi afectat. Un semn de întrebare e la acel stagiul care trebuie făcut după anul de curs teoretic. Ce s-ar putea să se întâmple e ca firmele de avocatură să fie reticente să ia stagiari care sunt din afara Angliei, pentru că nici ei nu știu încă ce ar presupune un contract de muncă cu acei stagiari. În același timp, când vine vorba de lucrat în sine cu legislatură europeană, mi se pare că această incertitudine legală aduce și un factor de excitment, pentru că nu știi ce va urma și ca avocat în drept internațional sau drept european vei avea foarte multe ușițe și portițe. Pentru că tot timpul va fi semnul de întrebare: cum se va dezvolta legea? E o perioadă foarte interesantă din punctul ăsta de vedere.

Să înțeleg că peste câțiva ani nu te vezi în Marea Britanie?

Nu mă văd neapărat stabilită, având o familie acolo. Având în vedere că mi-am început și-mi doresc să-mi continui studiile și să mă calific acolo, bineînțeles că mereu voi avea o legătură. Dar adevărul e că mi-aș dori foarte mult să vin în Europa Continentală sau poate chiar acasă. Niciodată nu am exclus această oportunitate.

Și când zici Europa Continentală la ce te gândești?

Mă gândesc la Luxembourg, la Belgia sau Franța, în special Strasbourg.

Știi franceză?

Din păcate, nu. Și cred că acesta va fi un dezavantaj pentru mine, pentru că eu în școală am făcut germană. Oricum, mă gândesc deja foarte serios să încep să fac niște cursuri de franceză.

Ai absolvit în 2017. Au trecut trei ani, așa că ai avut un pic de timp să te uiți în urmă. Cum a fost pentru tine școala la Transylvania College?

Mă uit cu foarte mult drag în urmă și de asta revin în școală de fiecare dată când sunt în țară și am mai mult timp liber. Îmi face plăcere să vin aici, să mă întâlnesc cu foștii mei profesori sau cu colegi care mai sunt în școală. Tot timpul am spus: cine sunt eu ca persoană astăzi se datorează într-o proporție foarte mare acestei școli. Sigur, sunt și alți factori externi, de exemplu familia mea, care și-a pus foarte mult amprenta pe educația și pe persoana mea, dar cred că modul în care am fost formată și persoana care sunt azi se datorează într-o proporție foarte mare acestei școli și modului în care am crescut în acest mediu.

Înțeleg că Transylvania College s-a schimbat foarte mult, de la generație la generație. Tu ai fost unul dintre martorii acestor perioade de tranziție. Le mai vezi acum, privind în urmă?

Într-adevăr, Transylvania College e într-o continuă dezvoltare, ceea ce este extraordinar. Când vin înapoi observ cât de multe activități se derulează. Pe când eram eu în liceu a început să se pună accentul și pe activitățile ce țin de wellbeing, de dezvoltare personală a elevilor. Acum văd că în fiecare an tot mai mult se pune accent pe wellbeing și mi se pare extraordinar, pentru că orice familie și orice elev cred că în final o să realizeze ce important e. De fapt asta își și doresc elevii: ca atunci când termini liceul să fii dezvoltat ca persoană, pentru că în momentul în care pleci din școală și îți începi viața ca adult, ai nevoie de un pic din fiecare. Nu trebuie doar să fii în top din punct de vedere academic, ci trebuie să fii dezvoltat pe toate planurile. Și cred că Transylvania College face asta foarte bine.

Mulți elevi care au terminat la Transylvania College și au ajuns la facultate au spus că trecerea li s-a părut foarte simplă, tocmai pentru că nivelul la care au studiat la liceu era foarte ridicat. Tu cum te raportezi la momentul acela? A fost o discrepanță sau o tranziție lină?

Pentru mine nu a fost deloc dificil să mă acomodez din punctul acesta de vedere. La facultate am, ca și în liceu, trei materii de bază, pe care trebuie să mă axez, să fac studiu intensiv. Și asta făceam de fapt și în liceu, aveam trei materii pe care mă focusam. În același timp, faptul că stăteam la școală de dimineața până după-masa iarăși mă ajuta foarte mult. Ajungând la facultate, deja având un ritm creat, am știut că trebuie să mă trezesc dimineața și să fiu concentrată maxim până după-masa. De exemplu acum dimineața mă duc la ore, dar după mai stau câteva ore în bibliotecă și fac studiu individual, pentru că asta făceam și la TC. Apoi după-masa mi-o organizez cum doresc.

Vorbește-mi despre procesul de admitere. Ce a însemnat el?

Eu am aplicat printr-o platformă care se numește UCAS (n.r. – The Universities and Colleges Admissions Service). Trebuie să ai cinci opțiuni, cinci facultăți la care dorești să studiezi. Mai trebuie să-ți faci un “personal statement” și ai nevoie de două scrisori de recomandare de la profesorii din liceu care te cunosc. Noi am avut marele noroc s-o avem pe Miss Adina (n.r. – Adina Toma, consilier școlar pentru admiterea la facultate), care ne-a ajutat și ne-a ghidat în tot acest proces.

Deci este o persoană dedicată în Transylvania College, care se ocupă doar de consilierea pentru admitere.

Exact! Și am avut mare noroc, pentru că aveam aceste întâlniri săptămânale cu ea. Eu înainte nu știam foarte bine și nu eram foarte hotărâtă pe ce domeniu vreau să merg, așa că începusem deja din clasa a X-a să mă duc și să mă întâlnesc cu ea, să-i cer sfatul.

Așadar ajutorul nu se limitează doar la procesul de admitere în sine, ci și la această căutare, la a vedea ce ți se potrivește.

Exact, tot ce ține de viitoarea carieră. De exemplu, dacă nu ești foarte hotărât pe ce domeniu ai vrea să mergi, ea îți poate recomanda să faci anumite teste online, care te pot ajuta.

Să revenim la admiterea în sine. Ai scris acel “personal statement”, ai avut două scrisori de recomandare. Ce a urmat?

În momentul în care aplici, îți alegi facultățile în funcție de notele pe care le ai și în funcție de notele pe care le vei primi. Pentru că procesul de admitere la facultate se începe în timpul ultimului an de liceu, în septembrie.

Deci tu practic înainte de a termina liceul poți să știi dacă ai fost sau nu admis la facultate.

Exact.

Dar trebuie cumva să vii cu niște note pe care le anticipezi, nu?

Da, trebuie în primul rând să ai notele din anul anterior și să spui mai apoi care îți sunt “predicted grades” (n.r. – note anticipate, estimate). Primești “predicted grades” de la profesorii de la materiile respective. De exemplu cineva poate să zică: “Am avut la AS notele B-B-B, dar <<predicted grades>> pentru A Level vor fi A-A-B.” Și atunci în funcție de asta tu îți alegi facultățile la care dorești să aplici. Îți alegi de obicei facultăți care acceptă anumite note. De exemplu, în cazul de care vorbeam anterior, ai nevoie de o facultate care acceptă un B-B-B, A-A-B, A-B-B. Iar ei te acceptă provizoriu. Doar în momentul în care le trimiți notele finale și spui: “Da, chiar am aceste note”, atunci ești acceptat final. Și asta se întâmplă doar când tu îți primești notele de la examenele din anul final.

La tine, de exemplu, cum a fost?

La mine a fost destul de ușor să-mi aleg facultățile, pentru că foarte puține facultăți în Anglia oferă cursuri de Drept Internațional. Nu mi-am dorit să merg pe drept național, englezesc. Mă simțeam puțin constrânsă și am zis: probabil dacă voi studia Dreptul Internațional voi avea un pic mai multă deschidere. Și atunci mi-a fost destul de ușor să-mi aleg facultățile, pentru că cred că erau în total cam zece facultăți care ofereau acest curs. Din punctul ăsta de vedere chiar nu am avut bătăi de cap.

Și în ceea ce privește partea financiară, tu ai luat un împrumut de la guvernul britanic? Cum funcționează?

Da. Majoritatea studenților ales să acceseze acest împrumut de la guvernul britanic, pentru că el îți acoperă prețul studiilor. Iar în momentul în care începi să lucrezi și ai un venit de peste o anumită sumă, doar atunci începi să-l plătești înapoi.

OK, deci dacă la început ai un salariu mai mic, nu plătești.

Nu. Cred că pragul e în jurul sumei de 21.000 de lire pe an, care cred că e salariul mediu. Doar în momentul respectiv începi să plătești înapoi împrumutul și e o sumă foarte mică. Se calculează un procent. Durează câțiva ani să dai banii înapoi.

Și în toată perioada asta, în care dai banii înapoi, te obligi să rămâi să lucrezi în Marea Britanie?

Nu. Poți să lucrezi oriunde.

Deci pot să mă duc în Congo, ideea e că eu trimit banii. Ca și cum mi-aș plăti un împrumut oarecare la o bancă.

Da, e exact ca un împrumut oarecare la o bancă. Și acea sumă ce trebuie plătită lunar e foarte mică. De asemenea, există un împrumut și pentru master.

Și asta o să faci tu, de exemplu?

Da!

Toate detaliile astea tu le-ai aflat inițial la Transylvania College de la Adina Toma, consilier școlar?

Da, sigur, dânsa ne-a dat mai multe informații, dar toate aceste detalii se pot găsi și online.

Ai niște momente faine la tine-n cap din Transylvania College, din toți acești ani? Niște momente pe care le păstrezi cu tine?

Cred că întreaga călătorie e o amintire extrem plăcută și mereu mă gândesc la TC cu foarte mult drag. Am avut foarte multe rezultate aici atât pe plan academic, cât și pe plan personal și cred că se datorează foarte mult și colectivului, colegilor mei, de care mi-e foarte dor și care mi-au fost foarte dragi. În același timp, se datorează și profesorilor, care au fost mai mult decât profesori. Au fost oameni. Și atunci ne-a fost foarte ușor să clădim o relație foarte apropiată și foarte caldă. Au fost foarte multe evenimente la care am participat. În anul final eu am fost “head girl” și am încercat să mă implic cât de mult pot.

Ce înseamnă că ai fost “head girl“?

Ca un echivalent ar fi un fel de șefă de promoție. Cel puțin atunci așa era sistemul, deși acum am înțeles că s-a mai modificat. Aveam în fiecare an, în Year 13, o “head girl” și un “head boy“, un “deputy head girl” și “deputy head boy“. Ne implicam în tot felul de evenimente, conferințe, prezentări, atât în interiorul, cât și în exteriorul școlii. Eram așa, ca un fel de ambasadori ai Transylvania College.

Ce simți tu că te-a ajutat cel mai mult din toată experiența pe care ai avut-o la Transylvania College?

Cred că m-am dezvoltat foarte mult pe partea personală, lucru de care mă bucur foarte tare, pentru că evoluția se vede și inclusiv eu o simt. M-am maturizat foarte tare. În plus, sunt anumite aptitudini destul de specifice pe care am reușit să mi le dezvolt aici. De exemplu: vorbitul în public, comunicarea, gestionarea timpului, pentru că nu a fost deloc ușor să fiu implicată în atâtea organizații de elevi și în același timp să mă ocup de toată partea academică. Foarte mult m-a ajutat că tot timpul eram încurajată să dau 100% din mine, să lucrez la potențialul meu maxim. Tot timpul când mă îndoiam de mine și ziceam: “Nu pot să aplic la facultatea X, pentru că nu o să se uite nimeni la aplicația mea” sau ziceam: “A, n-o să reușesc să iau nota asta”, tot timpul era cineva care spunea că nu e adevărat. “Tu poți să faci asta. Tu, dacă vrei, vei reuși. Tu, dacă îți propui asta, vei atinge scopul respectiv!” Cred că asta m-a ajutat și m-a motivat foarte mult. Inclusiv acum încă am încrederea aceea în mine, pe care am dobândit-o în anii de școală, și mă ajută în continuare. Îmi zic: “Ba da, eu chiar pot să fac asta.”

Mai e ceva ce vrei să adaugi despre Transylvania College? Poate despre un profesor preferat?

Tot timpul am fost destul de norocoasă, pentru că am avut profesori deosebiți, extrem de bine pregătiți din toate punctele de vedere. Cred că e foarte important pentru un elev să aibă un model în viață. Iar eu am avut o grămadă de asemenea modele în jurul meu și asta m-a ajutat foarte mult. Și acum mi se întâmplă să-mi compar profesorii din facultate cu cei pe care i-am avut în școală și îmi dau seama cât de bine pregătiți au fost profesorii mei de la Transylvania College și cât de bine se ocupă de elevi. Da, cum am spus și mai înainte, cred că o bună parte din cine sunt eu azi li se datorează lor și le mulțumesc foarte tare pentru asta. Chiar dacă acum sunt la o altă etapă din viața mea, pe foarte mulți dintre ei îi consider în continuare un exemplu de urmat.

V-ar putea interesa și:

Ruxandra Mercea, directorul Transylvania College: “Copiii sunt așa de faini! Hai să le dăm spațiu și sprijin, să nu le tăiem noi aripile” 

Erik Birinyi, elev la Transylvania College: “Avem un proiect ambițios: o academie de idei făcută de elevi, cu mentori elevi, pentru elevi”

Ioan Pristavu, elev care a vizitat trei capitale de pe Dunăre cu bicicleta: “Am pedalat 80-100 km pe zi. Au fost și momente grele, dar ne-au întărit ca echipă”

Catrinel Grigorovici, director – Community Affairs: “Rușinea apare din discrepanța dintre copilul care e cu tine acasă și cel pe care-l proiectezi tu în capul tău”

Cristina Ungvari: “Dacă punem interesul suprem al copiilor deasupra orgoliului nostru, atunci sorții de izbândă sunt foarte mari”

Alexander Scott: “Cel mai important lucru pe care-l poți da unui copil este dragostea necondiționată”

Diana Teodorescu: “Pentru mine, o școală bună e una în care copiii mei sunt văzuți așa cum sunt ei”

Domnica Petrovai: “E important ca tu, ca adult, să nu te simți respins, atacat, să nu reacționezi personal“

Raul Lupaș: “Părinților le-aș recomanda să-și permită să greșească”

Cum fac față elevii la zeci de examene Cambridge într-un liceu internațional

Ana-Maria Huluban: “Contează ca elevii să rămână curioși și să nu judece din prima”

O zi din viața unui elev de la Transylvania College

Lavinia Bălulescu

Journalist, Content Creator

Lavinia Bălulescu
lavinia.balulescu@transylvania-college.ro

Journalist, Content Creator

No Comments

Post A Comment