fbpx
 

17 Dec O zi din viața unui elev de la Transylvania College

Daniel Bega are 18 ani și este elev în Year 13 la Transylvania College, în Cluj-Napoca. Visează să fie antreprenor, să-și administreze propria afacere: “Lucrez de doi ani în fiecare weekend la un restaurant și cunosc valoarea de a fi independent, să îți poți lua propriile decizii, să faci ce crezi că este avantajos pentru tine și pentru firma ta”. Daniel este unul dintre cei 11 elevi bursieri ai Transylvania College. Am petrecut o zi la școală “în umbra” lui Daniel, pentru a afla mai multe despre programul și provocările elevilor de liceu din Transylvania College.

5 noiembrie 2019, o zi de marți. Daniel începe orele la ora 9 și merge direct la biblioteca școlii, unde urmează să se vadă cu alți colegi și să studieze până la ora 10. Pentru că vrea să fie sigur că va prinde loc la mesele din încăpere, Daniel se grăbește să ajungă puțin înainte de 9. Ne convingem cu ochii noștri că imediat spațiul devine unul extrem de aglomerat. Cei mai mulți tineri au ocupat deja loc la mese, lucrează, citesc, iar când cineva nou apare în bibliotecă se salută, dau noroc. Sunt și momente de liniște, și momente în care toată lumea vorbește în același timp. Se râde. Unele scaune sunt orientate spre geamuri, iar de acolo, de sus, se vede Parcul Detunata. De pe dealurile din spate coboară încet fumuri.

Paul Kennedy, directorul școlii, apare pentru câteva momente în încăpere și le atrage atenția tinerilor că trebuie să se înscrie toți pe listă dacă vor să rămână și să studieze în bibliotecă: “Recreation doesn’t happen here” (n.r. Aici nu suntem în recreație). Elevii vorbesc din ce în ce mai încet, până când zgomotul se transformă în liniște.

La finalul timpului petrecut la bibliotecă, fiecare se îndreaptă spre diverse săli. Daniel are Business, între orele 10.00 și 10.50. Pe drumul spre sala 314, prin coridoarele încurcate ale școlii, Daniel Bega ne vorbește despre cum vede el viitorul. Deși foarte mulți absolvenți ai Transylvania College aleg să studieze mai apoi în străinătate, Daniel știe deja că va rămâne în Cluj, unde va studia Business. A locuit în copilărie în Canada, cu părinții și sora lui, dar nu se gândește să se întoarcă acolo. Știe deja cum arată acel tip de viață și spune că România i se potrivește mai bine.

Ora de Business înseamnă și o întâlnire cu o profesoară nouă. Flora Kamdar este din India și s-a mutat recent în România pentru a preda la Transylvania College, în Cluj-Napoca. La începutul orei, profesoara le distribuie niște teste pe care elevii urmează să lucreze în timpul orei. Cursurile se fac cu un număr mic de copii. Sunt doar zece elevi în încăpere, printre care și Daniel, iar Flora scrie pe tablă “coal, dairy, fishing”. Începe o discuție despre sectorul privat vs. sectorul public, totul în engleză, pentru că elevii de liceu studiază doar în limba engleză.

La un moment dat, unul dintre elevi îi spune colegului de lângă el ceva în română. Flora îi întrerupe: “Remember the rule, you’re talking your language, I’m talking mine” (n.r. “Amintiți-vă regula, dacă voi vorbiți în limba voastră, și eu voi vorbi în limba mea“). Suntem la etajul al treilea și pe geam pătrunde ultimul soare al toamnei. De jos, de pe terenul de sport al școlii, se aud strigăte de copii. În ora de Business discuția a ajuns la ce se mai produce România. Elevii îi povestesc Florei ce s-a întâmplat cu industria din țara noastră imediat după Revoluție.

Între 10.50 și 11.10, liceenii au o pauză de snack, în care merg în zona canapelelor. După pauza de 20 de minute, pentru Daniel urmează o nouă tură la bibliotecă, unde nu mai este la fel de plin și este mult mai liniște decât de dimineață. La una din mese, Adina Toma, consilier pentru admiterea la universitate, are o discuție cu un alt elev, care lucrează la eseul său. Se analizează, se stabilesc noi planuri și deadline-uri.

La ora 13.20, Daniel și colegii lui coboară la masă, în cantina școlii. Are de ales între orez, pește, cartofi cu șuncă, ciorbă, legume la cuptor, ciulama de ciuperci și cașcaval pane. Daniel optează pentru somon cu orez și salată. Tinerii care sunt la liceu au destul timp să mănânce: următoarea oră începe de la 14.00, iar elevii din clasele mai mici au mâncat deja, ca să nu se formeze cozi prea mari.

De la 14.00 la 15.50, urmează două ore de Economie, predate de Raluca Lenarth, cu o pauză de 10 minute între ele. Prima oră începe cu prezența, apoi cu o revizuire a materiei, după care vor continua cu “market structure”. Primesc cinci minute “to represent the perfect competition”. În același timp, e chemată la tablă o elevă, pentru a desena și ea diagrama, în timp ce elevii fac același lucru pe caietele lor. Eleva de la tablă face o greșeală, iar profesoara întreabă: “What do we have here?”. “A panic attack?”, răspunde o altă elevă. Toată lumea râde, inclusiv tânăra de la tablă, și atmosfera se relaxează. Urmează un exercițiu din manual, de la pagina 165. Peste școală, foarte jos, trece un avion care ne asurzește pentru zece secunde.

Ziua lui Daniel la școală se termină la ora 15.50, după a doua oră de Economie. La plecare, după atâtea discuții despre concepte economice, îl întrebăm pe Daniel cine e eroul lui preferat din viața reală. Răspunsul este unul fără echivoc: “Tatăl meu”.


Sursă foto & video: Maria Bega.

V-ar putea interesa și:

Ruxandra Mercea, directorul Transylvania College: “Copiii sunt așa de faini! Hai să le dăm spațiu și sprijin, să nu le tăiem noi aripile” 

Erik Birinyi, elev la Transylvania College: “Avem un proiect ambițios: o academie de idei făcută de elevi, cu mentori elevi, pentru elevi”

Ioan Pristavu, elev care a vizitat trei capitale de pe Dunăre cu bicicleta: “Am pedalat 80-100 km pe zi. Au fost și momente grele, dar ne-au întărit ca echipă”

Catrinel Grigorovici, director – Community Affairs: “Rușinea apare din discrepanța dintre copilul care e cu tine acasă și cel pe care-l proiectezi tu în capul tău”

Cristina Ungvari: “Dacă punem interesul suprem al copiilor deasupra orgoliului nostru, atunci sorții de izbândă sunt foarte mari”

Alexander Scott: “Cel mai important lucru pe care-l poți da unui copil este dragostea necondiționată”

Diana Teodorescu: “Pentru mine, o școală bună e una în care copiii mei sunt văzuți așa cum sunt ei”

Domnica Petrovai: “E important ca tu, ca adult, să nu te simți respins, atacat, să nu reacționezi personal“

Raul Lupaș: “Părinților le-aș recomanda să-și permită să greșească”

Cum fac față elevii la zeci de examene Cambridge într-un liceu internațional

Ana-Maria Huluban: “Contează ca elevii să rămână curioși și să nu judece din prima”

Lavinia Balulescu
Lavinia Balulescu
lavinia.balulescu@transylvania-college.ro

Journalist, Communications Specialist

No Comments

Post A Comment