fbpx
 

10 Sep Erik Birinyi, elev la Transylvania College: “Avem un proiect ambițios: o academie de idei făcută de elevi, cu mentori elevi, pentru elevi”

Erik Birinyi are 17 ani și este elev la Transylvania College, în Cluj-Napoca. Anul acesta Erik a organizat o conferință internațională, alături de colegii lui, iar pentru următorul an își propune nu doar o a doua ediție a conferinței, ci și punerea bazelor unei academii a elevilor, un proiect inedit în România. Erik a povestit, în cadrul unui interviu pentru Blogul Transylvania College, despre traseul lui, provocările pe care le-a întâmpinat și despre planurile sale.

Ești din Oradea. De ce te-ai mutat în Cluj-Napoca?

Da, sunt din Oradea. Am fost acolo la gimnaziu, mi-a plăcut foarte mult, am învățat în cadrul unui liceu extrem de bun, Colegiul Național “Emanuil Gojdu”. A fost super, doar că la un moment dat mi-am dat seama că aș avea nevoie de altceva. Mă refer aici la un mediu care să-mi pună mai mult în valoare calitățile personale.

A fost o concluzie la care ai ajuns tu singur sau în urma unei discuții cu părinții tăi?

Da, a fost o concluzie la care am ajuns singur. Dar Transylvania College și Clujul și în general au fost alegeri făcute la îndrumarea părinților. Am venit împreună, am văzut școala și am decis că acesta este un mediu în care aș dori să cresc mai departe.

Acum ești în clasa a XI-a. Ai început liceul aici, la Transylvania College?

Da. Ideea unei schimbări a venit la finalul clasei a VIII-a, atunci când aveam 15 ani. Atunci am decis că ăsta e drumul pe care vreau să merg, am plecat din Oradea și m-am mutat singur în Cluj.

Și acum stai singur?

Da, deja de doi ani. În chirie.

Cum e viața singur la 17 ani în chirie?

La fel ca la 15 ani (râde).

Și la 15 ani cum a fost? Singur, într-un oraș mai mare, fără părinți?

A fost interesant din toate punctele de vedere. A fost un pic greoi la început, dar nu pot să o numesc o greutate rău-venită. Adică mi-a plăcut că a fost o provocare. Nu au fost momente în care să spun: “OK, acum nu știu ce să fac”. A fost de fapt foarte fain!

Mă gândesc că poate sunt mulți tineri care poate nu ar fi știut cum să gestioneze atât de multă libertate.

Mie mi-a mers destul de bine, atât la școală, cât și înafara școlii. Eu mai fac și sport, polo pe apă, și joc de doi ani în liga de seniori, la Politehnica Cluj. Am fost selectat și la națională o perioadă. Sigur, mi-a fost un pic greu să jonglez între sport, școală și viața personală, dar nu mi-a luat mai mult de două luni până când m-am adaptat. Oricum, imediat după ce am reușit să mă adaptez la Transylvania College, mi-am zis că mi-aș dori o altă provocare, așa că m-am dus în Australia.

Pentru cât timp?

Am fost în Australia singur, două luni, pentru a învăța la o școală din Tasmania. A fost un student exchange (n.r. – un program de schimb de experiență între studenți). Și a fost extraordinar. Biletul de avion l-am luat la low cost, așa că m-am dus până în Budapesta, din Budapesta în Dubai, din Dubai în Singapore, Singapore-Melbourne și Melbourne-Tasmania. Am stat două luni. Le recomand tuturor elevilor un student exchange de felul acesta, un program în cadrul căruia ajungi să înveți într-o țară străină, într-un mediu diferit, la mii de kilometri distanță de casă.

Schimbul de experiență a fost realizat prin intermediul Transylvania College?

Da. M-am dus tot într-o școală Round Square.

Și a venit cineva în locul tău la Transylvania College?

Da, a venit o fată, care a învățat la noi. Iar eu am fost cazat la boarding, dar am vizitat și familia ei.

Cum a fost experiența?

A fost ceva absolut nemaimpomenit. Iar școala la care am fost era una dintre mai bune școli private.

Cât de diferită a fost școala din Tasmania față de ce cunoșteai tu?

Este vorba despre o școală foarte veche, cu super-tradiție, dar modernă în același timp, o școală de 15 hectare. Dacă te duceai dintr-o parte în alta a campusului îți lua o oră pe jos. Avea și un teren de golf. Cu totul alte mărimi și proporții! Dar a fost foarte fain!

Și apoi ce a urmat?

Imediat după ce am venit din Australia m-am dus la summitul ILS (International Leadership Summit), în SUA. Acolo au luat parte delegații din 25 de țări. După aceea am venit acasă și m-am dus la Bismun (Bucharest International Student Model United Nations Conference), o conferință de debate în București. Acumulând experiența din aceste deplasări, am decis că vreau să fac și eu o conferință.

De unde a venit ideea participării la aceste conferințe? Există profesori cu care te sfătuiești și care ți-au sugerat că ar fi bine să mergi? Sau ți le-ai căutat singur?

Da, unele mi le caut singur, celelalte îmi sunt recomandate. De obicei când particip într-o activitate este prin intermediul școlii.

Să revenim la conferința pe care ți-ai propus apoi să o organizezi tu.

Se numește “International Youth Summit of Transylvania”. Anul școlar trecut a fost la prima ediție, iar acum dorim să o organizăm pentru a doua oară și sperăm că va avea loc mulți ani de acum înainte. Este o idee unică, are un format de debate unic și este primul summit din Europa organizat în totalitate de elevi, pentru elevi. Conferința a fost singurul proiect organizat de minori care a primit Înaltul Patronaj al președintelui Iohannis. La prima ediție au participat elevi din zece școli, din șapte țări, de pe patru continente.

Cum a funcționat procedura de înscriere?

Noi i-am invitat, iar după aceea a urmat un întreg proces de înscriere. Apoi au venit aici și au petrecut patru zile la noi, timp în care am discutat trei teme. Tema generală a summitului a fost “Change the World of Tomorrow by Discussing the World of Today”. Am avut și delegații din România, una chiar din Oradea, alta – din București.

Financiar cum a funcționat?

Școlile au plătit o taxă ca să participe. Eu vorbesc des despre încrederea acordată nouă de școală în toate proiectele. Unul dintre cele mai bune exemple este că noi am avut un buget mare pentru această conferință, strâns de noi.

Prin sponsorizări?

Exact. Sponsorizări și taxa școlilor care au venit la această conferință. Suma a fost strânsă și administrată în totalitate de noi și am avut o responsabilitate foarte mare să justificăm această sumă considerabilă.

Oamenii care au participat au venit din școli private sau de stat?

Și, și.

Din Transylvania College câți oameni au fost implicați?

Din școală, aproximativ 20 de persoane – în echipa administrativă, dar împreună cu voluntari și cu staful tehnic, acum vorbim doar de copii, ne ridicăm pe la 100 de persoane.

Am văzut că la finalul conferinței ați redactat și un manifest.

Exact, am făcut un manifest, adică pe cele trei topicuri discutate am adus câte cinci soluții. 15 soluții în total, pe care școlile care au participat vor încerca să le implementeze în mediul lor.

Dă-mi un exemplu.

De exemplu, legat de dreptul la educație, școlile private au programe prin care ajută școlile mai puțin dezvoltate, cu un buget mai redus, să aibă și ele dreptul la o educație modernă.

Devin mentori?

Da! La noi la școală de exemplu avem deja programul “Leader in Me”! Anul viitor, când vor veni înapoi toți la a doua ediție a conferinței, urmează să ne prezinte cum au implementat soluțiile, ca să rămână ceva și în spatele nostru.

Care este tema discuției pentru a doua ediție a conferinței?

Tema generală a conferinței este “Discover the world you live in”. Va avea loc în perioada 30 martie – 3 aprilie 2020. Este o zi în plus față de anul precedent și în acea perioadă va avea loc și lansarea oficială a academiei noastre, un alt proiect important.

Spune-mi mai multe despre academie.

Este un proiect și mai ambițios decât conferința. Vorbim de o academie de idei și de proiecte făcută de elevi, cu mentori elevi, pentru elevi și este prima academie din România de acest gen. E vorba de o asociație oficială, cu formular de înscriere. Noi nu funcționăm pe an școlar, ci pe durată de proiect. Ce înseamnă asta? La noi vine un elev, își setează un obiectiv, un proiect, toate trebuie să fie non-profit, iar împreună cu noi, cu un mentor sau mai mulți din școală, și-l realizează. Noi îi dăm suport moral și o bază, pentru că noi avem diverse proiecte făcute și implementate în școală, așa că știm cum se fac. Iar la unele vom încerca să dăm și suport financiar, pe cât posibil.

Câți dintre colegii tăi fac parte din această asociație?

În boardul de directori vom fi 5, dar sperăm că vom ajunge în total, cu tot cu profesori, la un număr de 15 persoane implicate.

Cum se va numi?

“Think Up Academy”. Actele sunt trimise către Ministerul Justiției, statutul și actul constitutiv urmează să fie semnat. Va fi o asociație care va funcționa pilot până la începutul conferinței, apoi vrem să deschidem pentru tot publicul larg.

Dă-mi un exemplu concret de ajutor pe care îl veți putea acorda prin intermediul acestei asociații.

De exemplu la prima ediție a conferinței noastre a fost și o școală participantă din București. O elevă de acolo ar fi vrut să facă și ea o conferință din asta, i-a plăcut extrem de mult, dar a mai spus și că nu știe cum. Nu avea experiența necesară, nu știa cum să vorbească cu profesorii, de unde să înceapă. Bun, noi avem asociația asta, tu vii la noi, iar împreună cu echipa noastră noi te ajutăm să faci conferința, îți explicăm care au fost pașii pe care noi i-am făcut, punem lucurile unu la unu și reușim împreună.

Și cineva care va avea nevoie de ajutorul vostru va trebui să plătească?

Nu. Academia e în totalitate gratis, pentru că eu personal consider că sunt o grămadă de copii care au idei extraordinare, care au calități extraordinare, doar că nimeni n-a crezut în ei la momentul potrivit. Iar asta e academia tuturor celor care vor să facă un plus în România și pur și simplu nu au șansa să o facă.

Vă gândiți să primiți și membri din exterior, care să fie mentori alături de voi, de exemplu?

Normal. Dar momentan vrem să mergem în pași mărunți. Alte proiecte de exemplu sunt în Oradea. Am prieteni care vor să facă o grămadă de workshopuri de dezvoltare personală, dar nu știu cum să completeze un formular de sponsorizare, nu știu cum să vorbească cu un sponsor, cu municipalitatea. Noi deja știm aceste lucruri, le oferim suportul nostru și practic devin elevii noștri, iar anul se termină pentru ei când își termină obiectivul. Și la final primesc o diplomă.

Din academie vor face parte și profesori?

Fac parte și profesori, în boardul consultativ. Iar elevii fac parte din boardul de directori. Ei iau deciziile, ei… Adică noi decidem. Eu fiind directorul. Vom avea doi vicepreședinți și un secretar general.

Această academie a fost ideea ta?

Da, ideea mea, pentru că am avut foarte mulți prieteni care au venit și mi-au zis: “Uite, Erik, și noi vrem să facem așa ceva. Și noi vrem să facem o conferință, și noi vrem să facem proiecte cum faceți voi în școală”. Bun, păi atunci facem noi o academie, prin care vă ajutăm pe voi. E un proiect ambițios și eu zic că este exact lucrul de care era nevoie.

Ce o să se întâmple cu academia când o să termini liceul?

Anul viitor, când eu voi fi în an terminal, vom avea un shadowing board, care practic ne va urmări pe noi, astfel încât să fie constant lângă noi, în toate activitățile pe care le facem. Și când noi plecăm ne ia locul. Oricum, în asociație aș dori să rămân neapărat.

Ce planuri de viitor ai?

Aș vrea să fac Dreptul, probabil în Marea Britanie sau în Statele Unite, dar nici în România nu e exclus. Nu sunt încă decis, pentru că am asociația, am conferința, am proiecte, cunosc foarte bine lumea și aici nu vorbesc de prieteni, ci de business-uri, am un network bine stabilit în Cluj.

Dacă ar fi să alegi România te-ai gândi să rămâi în Cluj?

Da, pentru că ar fi o provocare să fac ceva aici. Și chiar am baza, așa că mă gândesc serios la acest lucru.

Într-un interviu din 2017 spuneai că ai vrea ca superputerea ta să fie să nu trebuiască să mai dormi, pentru a avea mai mult timp să faci tot ce îți place. S-a schimbat asta?

Nu, deloc, asta mi-aș dori în continuare.

Ceva ce ai descoperit despre tine de când ești la Transylvania College?

Am descoperit cât de inventiv sunt. Credeam că merg din punctul A în punctul B, dar am descoperit inventivitatea și curiozitatea, care mă ajută enorm. 

Ceva ce nu te-a întrebat nimeni legat de parcursul tău și ai vrea să spui?

De obicei duc discuțiile în direcția în care vreau dacă am ceva de spus. Dar totuși ar fi ceva de remarcat. Uneori oamenii spun că li se pare că ce se petrece la Transylvania College e ceva magic, ceva ce se întâmplă ca prin minune. Dar adevărul e cu totul altul. Nu e magie, nu se întâmplă ca prin minune. În spatele a tot ce se vede stă foarte multă muncă. Teribil de multă muncă. Și asta e extraordinar de important.

Citiți și:

Ruxandra Mercea, directorul Transylvania College: “Copiii sunt așa de faini! Hai să le dăm spațiu și sprijin, să nu le tăiem noi aripile” 

Lavinia Balulescu

Lavinia Balulescu

Journalist, Communications Specialist

Lavinia Balulescu
Lavinia Balulescu
lavinia.balulescu@transylvania-college.ro

Journalist, Communications Specialist

No Comments

Post A Comment