14 Jan Elevă din Africa de Sud, în vizită în Cluj, la Transylvania College: “Am învățat să nu-mi fie frică să ies din zona de confort”
Jenna Kohler are 16 ani și este din Johannesburg, Africa de Sud. Jenna a ajuns la Transylvania College (TC), în Cluj-Napoca, în luna noiembrie 2019, pentru un schimb de experiență, și a rămas aici timp de șase săptămâni. A fost prima ei vizită în România și primul ei schimb de experiență școlar. În locul Jennei, în Africa de Sud a mers o elevă din Transylvania College. I-am luat un interviu Jennei, după primele cinci săptămâni de învățat la TC, când încă se mai afla în România, și am descusut-o despre viața ei de acasă, despre școală și despre cum s-a simțit în țara noastră.
Ești pentru prima dată în România. În Europa ai mai fost până acum?
Da. În Franța, în Marea Britanie, Olanda și Grecia.
Povestește-ne cum ai ajuns să participi la acest schimb de experiență.
Am aplicat anul trecut (n.r. – 2018) pentru acest schimb de experiență și apoi am avut un interviu cu directorul Round Square (n.r. – Round Square, din care face parte și Transylvania College, este o asociație internațională în care sunt incluse peste 200 de școli de elită) și cu alți profesori. Apoi, după interviuri, ei aleg pe cine cred că se potrivește mai bine pentru acest schimb, cine are personalitatea potrivită în acest sens. Se uită și la notele tale, să vadă dacă vei putea să te descurci, dacă vei putea să recuperezi în cazul în care vei lipsi de la unele ore.
Ai putut alege țara unde vei merge?
Nu.
Deci la momentul în care ai aplicat pentru schimbul de experiență n-ai știut unde vei ajunge?
Corect.
Când ai aflat că vei merge în România?
La sfârșitul lui decembrie anul trecut (n.r. – decembrie 2018).
Și cum te-ai simțit când ai aflat că e vorba despre România?
Am fost încântată! Compania la care lucrează tatăl meu are niște afaceri în România. El și colegii lui mi-au spus câte ceva și mi s-a părut interesant. Schimburile astea de experiență pot fi destul de stresante, iar eu eram incântată pentru că România nu e o țară foarte comună.
Știai ceva despre România înainte de a veni aici? Altceva decât ce ți-a spus tatăl tău. Poate din filme, din cărți?
Nu, nu mare lucru. M-am uitat pe internet, dar doar ca să văd unde ajung.
Unii oameni din alte țări, când sunt întrebați dacă știu ceva de România, spun: Dracula, Nadia, Hagi, Ceaușescu. Dar nu sunt oameni de vârsta ta, ci mai mari. Așa că mă întrebam ce știu oamenii mai tineri din alte țări despre România. Vlad Țepeș, poate? Dracula?
Dracula, da, și, evident, zona Transilvaniei. Auzisem despre asta înainte de a veni aici.
Cum au fost cele cinci săptămâni de până acum pentru tine?
A fost grozav până acum. Am fost și într-o excursie prin România, la Brașov, Sinaia, am văzut Peleșul, am vizitat Sarmizegetusa. Am fost apoi și în alte zone, de exemplu la Timișoara. Mi-au plăcut mult aceste două orașe frumoase, Clujul și Timișoara. A fost foarte interesant pentru mine să descopăr cum funcționează o cultură diferită de cea din care vin eu. Cred că și a fi singur, pe picioarele tale, îți deschide ochii în legătură cu cât de multe fac părinții tăi pentru tine. O situație de felul acesta te impinge în afara zonei tale de confort, îți dă încredere în tine. Îți spui: “Pot să fac asta, chiar pot să o fac“. Toate astea cred că au fost foarte bune pentru mine.
Poți să-mi dai niște exemple de lucruri pe care le-ai descoperit aici și care ți s-au părut ieșite din comun, diferite de țara ta?
Aici oamenii merg mult pe jos. De exemplu, poți să mergi pe jos spre centrul orașului. În Johannesburg se deplasează mai mult cu mașina. De asemenea, și faptul că într-un fel am fost fără părinții mei mi-a dat senzația că trebuie să fac lucrurile pe cont propriu. Nu puteam să mă duc la părinții mei și să le spun: “Ajută-mă cu asta sau cu asta“. Poate că și prin prisma faptului că eram în acest schimb de experiență mi s-au părut lucrurile diferite.
Dar dincolo de faptul că ești într-un schimb de experiență, românii ți se par în vreun fel diferiți de oamenii din Africa de Sud?
Cred că la început românii nu par foarte prietenoși. Dar după ce ajungi să îi vezi în fiecare zi, îți dai seama că sunt oameni atât de buni, de drăguți! Dacă treci de această primă barieră de “nu te cunosc, nu mă cunoști”, devin atât de deschiși și de primitori!
Avem o practică în familie: atunci când cunoaștem pe cineva, un străin, ne place să îl hrănim cu mâncarea noastră, cu foarte multă mâncare. Îl aducem în casele noastre și îl îndopăm cu mâncare. Ți s-a întâmplat așa ceva?
Da, clar! Mama fetei la care stau mereu mă roagă să mănânc, mă pune mereu la masă. Am mâncat foarte mult de când sunt aici.
Un fel de mâncare pe care l-ai experimentat în România și care ți-a plăcut?
Am încercat mici. Mi-au plăcut. Sunt diferiți față de ce mai mâncasem.
Îți vine în minte un alt lucru care ți s-a părut ieșit din comun în legătură cu România?
Aveți multe biserici, ceea ce e foarte drăguț. Iubesc bisericile.
Nu aveți multe biserici în Johannesburg?
Avem, dar nu sunt clădiri istorice. Îmi plac clădirile vechi ale bisericilor de aici, din Cluj! De fapt am văzut în România mai multe orașe frumoase, genul ăla de orașe europene cu clădiri vechi, cu catedrale! Asta e: îmi plac toate clădirile vechi de aici, nu doar bisericile. Îmi place toată arhitectura orașului.
Povestește-mi despre școala în care înveți tu în Johannesburg.
Este tot o școală privată. Se numește St Stithians Girls’ College.
E diferită Transylvania College de școala ta?
Școala mea e o școală de fete, deci e diferită. Avem și o școală de băieți în același campus și ne desparte un câmp. Și o altă diferență ar fi că Transylvania College e mai mică, are cred sub 700 de elevi, poate 640. Noi în Africa de Sud avem 100 de fete care sunt numai în aceeași clasă ca mine. În total sunt peste 500 de fete, apoi sunt și vreo 800 de băieți.
Dar din punctul de vedere al părții academice?
Cred că materiile oferite la Transylvania College sunt destul de diferite de ce avem noi în Johannesburg. Acasă nu avem Psihologie, Economie sau Media. Am făcut deci la Transylvania College Psihologie, Media și Economie, cu Year 13, și a fost foarte interesant. Sunt opțiuni de studiat la care nu te-ai fi gândit. Simt că în acest fel mi s-a deschis orizontul!
Dar despre colegii din Cluj-Napoca ce poți să-mi spui? Ai avut timp să îți faci prieteni?
Clar! Aici de exemplu sunt la un curs doar cu alți trei elevi, comparativ cu Johannesburg, unde suntem 20 la o oră. Sigur, au fost și la Transylvania College materii unde clasa a fost plină. Dar recunosc, a fost foarte bine să vezi cum e și un curs făcut cu mai puțini elevi. În cazurile astea relațiile dintre oameni sunt mai strânse. Apoi, dincolo de școală, am făcut câteva lucruri prin Cluj. Mi-a plăcut de exemplu să merg după ore în centru. E foarte frumos târgul de Crăciun. Mi-a plăcut mult și grădina botanică.
Cum e vremea în Johannesburg?
Acum (n.r. – sfârșit de noiembrie 2019) e cald, e vară. Sunt cam 32 de grade. Iarna, în Johannesburg cele mai scăzute temperaturi pot ajunge până la un grad. Când e foarte frig temperaturile ajung și la -1 sau -2 grade Celsius, dar astea sunt temperaturi negative istorice. Desigur, uneori la munte ninge. Dar nu în oraș. Acum mai mulți ani îmi amintesc o mică ninsoare, dar atât de firavă încât nici nu s-a prins zăpada.
Ce crezi că vei povesti prietenilor tăi despre experiența din România când vei ajunge înapoi acasă?
Cred că o să le vorbesc despre diferențele dintre orașele noastre, pentru că Johannesburg are vreo 9 milioane de oameni. Deci Clujul este un loc mult mai mic. O să le spun și despre școala de aici. Dar și despre arhitectura clădirilor vechi din Cluj-Napoca și din alte orașe pe care le-am vizitat.
Vorbește-mi despre familia ta. Părinții tăi sunt născuți în Africa de Sud?
Da, părinții mei sunt născuți acolo, dar una din bunicile mele e din Anglia. Am și rude în Anglia: două mătuși. Acasă vorbim și engleză, și afrikaans. Am o soră mai mare, care e studentă la o universitate de lângă Cape Town.
Ce studiezi la școală în Johannesburg?
Am patru materii obligatorii: matematică, engleză, life orientation (n.r. – orientare în viață) și zulu sau afrikaans. Apoi mai fac IT, Fizică, Contabilitate și Matematică avansată.
Ce vei face după ce vei termina școala?
Mi-ar plăcea ca mai apoi să merg pe Informatică sau Inginerie. Mi-ar plăcea să studiez în Cape Town, în Marea Britanie sau în Australia.
Cum ți s-a părut internetul în România? Pentru că se zice că merge mai bine decât în alte zone. O fi un mit?
Nu cred că e un mit. Da, e foarte rapid! Poți să mergi în diverse locuri din România și internetul e bun peste tot. În Africa de Sud uneori nu am semnal nici la mine în cameră. Bine, sunt mai multe diferențe între orașe, dacă vorbim de asta. Poluarea în Johannesburg e destul de ridicată. Aici, în Cluj, aerul e mai proaspăt. Mai ales că și munții sunt destul de aproape, poate și de asta. Uneori dimineața e foarte frig, dar e OK, pentru că aerul e bun.
Care crezi că e cel mai interesant lucru pe care l-ai învățat în acest schimb de experiență?
Cred că am învățat să nu îmi fie frică să ies din zona de confort. Și să nu-mi fie frică să încerc lucruri noi.
Și ce obții dacă ieși din zona de confort?
Experiențe noi! Eu nu sunt cea mai aventuroasă persoană din lume, dar știu că dacă încerci, dacă ai experiențe noi, asta te ajută să te dezvolți ca persoană, să devii mai puternic, să ai încredere în tine. Iar dacă am încredere în mine, dacă știu ce vreau să fac, dacă știu care-mi sunt valorile și morala, atunci voi fi bine.
V-ar putea interesa și:
Diana Teodorescu: “Pentru mine, o școală bună e una în care copiii mei sunt văzuți așa cum sunt ei”
Raul Lupaș: “Părinților le-aș recomanda să-și permită să greșească”
Cum fac față elevii la zeci de examene Cambridge într-un liceu internațional
Ana-Maria Huluban: “Contează ca elevii să rămână curioși și să nu judece din prima”
O zi din viața unui elev de la Transylvania College
No Comments