20 Nov Cum fac față elevii la zeci de examene Cambridge într-un liceu internațional
Raluca Stoenoiu este profesor de sociologie, head of Humanities & Arts Faculty, Cambridge assistant exams officer și lucrează în Transylvania College (TC) de nouă ani. Numele ei tocmai a apărut pe coperta unui manual recomandat de Cambridge. Am vorbit cu Raluca, într-un interviu pentru Blogul TC, despre examenele pe care le dau elevii în Transylvania College, despre introducerea conceptului de wellbeing în școală și despre examenele A-Levels (alternativa BAC-ului românesc). Elevii Transylvania College nu dau BAC-ul, însă examenele finale pe care le susțin se echivalează și sunt recunoscute pentru admiterea la universități din România și din alte 170 de țări.
Cum a fost momentul venirii tale în școală?
În momentul în care am aplicat pentru postul de profesor de sociologie tocmai terminasem maternitatea și urma să mă întorc în învățământul de stat, foarte dornică să fac schimbări majore. Și am auzit de postul ăsta liber la Transylvania College. Am venit, am dat câteva interviuri, am făcut două ore demonstrative. Nouă ani mai târziu, iată-ne aici!
Ești și “Cambridge assistant exams officer“. Câți alții ca tine sunt în Transylvania College?
Este un “exam officer”, Mr. Ciprian Ghișa, și un “assistant”, eu.
Cu ce se ocupă “the assistant exams officer”?
Coordononează partea de examinare efectivă. Asta înseamnă că mare parte din examene le deschid eu, am grijă ca toate lucrurile să fie ca la carte. Partea mai dificilă e atunci când faci intrările, când introduci practic numele copiilor și examenele pe care urmează să le dea. Aia e o activitate pe care o facem Mr. Ciprian și cu mine, iar partea de examinare efectivă o coordonez eu. Nu e nimic altceva decât o coordonare, o implementare a unor examene. Ele vin gata ambalate, pregătite de la Cambridge.
Adică se rupe plicul în fața copilului…
Da. Se face prezența și se începe.
De ce e mai dificilă partea în care se introduc numele? Pentru că nu trebuie să fie nicio greșeală?
Da. Bine, sistemul e foarte bine gândit. Cei de la Cambridge îți dau posibilitatea să tot corectezi în cazul în care, Doamne ferește!, ai făcut o intrare greșită. Ai niște deadline-uri destul de clare în care trebuie să te încadrezi și trebuie să fii atent, pentru că până la urmă, dacă nu ești atent la înscrierile pe care le faci, îți vor trimite hârtiile greșite. Și chiar și așa se pot face ajustări, pentru că ei sunt foarte deschiși. Managementul riscului, dacă vrei, este foarte bine pus la punct, deci și în ziua examenului, dacă îți dai seama de o trăznaie pe care ai făcut-o, ei sunt dispuși să te ajute. Asta nu înseamnă că sunt chiar așa de toleranți…
Vorbește-mi concret despre examenele Cambridge pe care le susțin elevii din această școală. Cât de multe sunt? Cine sunt elevii care le susțin?
Examenele Cambridge sunt susținute de toți elevii de liceu, începând de la Year 11, adică clasa X-a. Primii doi ani de liceu, clasa a IX-a și a X-a, adică Year 10 și 11, se termină cu o examinare la toate materiile pe care ei le au, pe care le-au studiat.
Și care se numește examinarea asta?
International General Certificate of Secondary Education (IGCSE). Materiile pe care le studiază ei sunt materii de IGCSE. Iar ca să încheie ciclul acesta, primii doi ani de liceu, cum era la noi treapta, se dau examene la toate materiile. Nu sunt considerate materii mai importante sau materii mai puțin importante, chiar dacă au și posibilitatea să-și aleagă câteva dintre ele. După Year 11, elevii trebuie deja să se orienteze către ce facultate vor să dea. Și ei trebuie să-și aleagă materiile pe care le vor studia în detaliu la AS și A2, adică în clasele a XI-a și a XII-a, materiile cu care ei vor aplica la universitate.
Câte astfel de examene dă, de exemplu, un elev din Year 11?
Să mă gândesc. 16-17.
Și le dă o singură dată pe an? În mai multe etape?
Sunt două sesiuni de examinare. Prima începe în mai-iunie. Și mai e sesiunea de toamnă, care e în octombrie-noiembrie, în care ei pot să-și redea anumite materii, pe care le-au dat în mai-iunie și nu le-au convenit notele.
Poți să pici un astfel de examen?
Pe toate le poți pica. Fiecare examen are grilă de evaluare de la A* (A star) până la U, care înseamnă “ungraded”. Acum, la IGCSE trebuie să iei măcar un C sau un D, pentru că dacă nu iei un C nu e recomandat să te înscrii să studiezi materia respectivă la nivel avansat. În schimb, în ceea ce privește partea de AS-A2, adică clasele a XI-a și a XII-a, ca să-ți treci examenul trebuie să iei măcar un D. Adică nu te poți înscrie la o universitate dacă nu ai măcar un D. Ei, tu nu prea poți eșua decât dacă iei un Ungraded, dar nu te poți înscrie la facultate cu un F. Sunt foarte puține facultăți care acceptă note foarte mici. De la D în sus tu poți să aplici la universități. Poți să redai examenele la nesfârșit.
Chiar și după ce ai plecat din școală?
Da. Avem copii care își iau un an de pauză, pentru că universitatea la care vor să aplice le cere o anumită notă, și vin și își redau examenele. Avem și candidați externi.
Revin la candidații interni. Există niște statistici în ceea ce privește notele din școală la aceste examene?
Sunt. În fiecare an, fiecare departament își face o analiză a rezultatelor la examen și văd: bun, noi am prezis acestor copii notele astea, dar au reușit ei să ia notele astea sau nu? Dacă da, nu mă agit. Dacă nu, de ce?, hai să căutăm niște explicații. Și explicațiile alea practic sunt bază de pornire pentru anul următor. De exemplu, trebuie să fim mai atenți la cunoaștere și înțelegere, sau, uite, copilul a avut o problemă aici, la scrierea eseurilor, l-am anunțat din timp, am anunțat părinții, am făcut cu toată lumea planuri de revizuire (n.r. revision plans) și totuși nu s-a apucat la timp, era inevitabil să ajungă aici.
Tu te ocupi și de discuțiile cu candidații externi?
Da. Este o agenție care se numește Universalio și care în principiu consiliază copii care vor să aplice în UK. Și ei îi direcționează către noi sau la București, unde mai sunt centre de examinare. Copiii din exterior vin de fapt așa: “Alo, vreau să mă înscriu la examen, am manualul și sunt foarte bun la chimie sau la biologie.” Mulți vin pe Medicină. Ei, examenele Cambridge, pe lângă faptul că testează capacitatea de a fi interiorizat niște conținuturi, de a le fi înțeles și de a le fi învățat, pun accent pe anumite abilități. Fiecare materie și test în sine testează anumite abilități. Așa le zic părinților și copiilor care sună: altfel ți-ar da o temă cum ar fi Ștefan cel Mare sau Mircea cel Bătrân, scrie tot ce știi despre el. Dar nu e așa.
Fiecare test, fiecare întrebare așteaptă să formulezi și să demonstrezi că ai înțeles într-un anumit fel. Și sunt abilități destul de generale, dar extrem de utile. De exemplu, abilitatea de a defini, abilitatea de a explica, de a descrie, de a analiza, oferind un număr de argumente, și apoi abilitatea de a evalua. Care presupune să ai capacitatea să contrabalansezi argumente pro și contra, în egală măsură, și să generezi o concluzie bazată pe argumentele cele mai puternice. Deci gândire critică, dacă vrei. Asta în special pe partea de materii socio-umane, științe umaniste, dar nu numai. Și gândirea critică e dezvoltată la toate materiile. Adică nu e vorba doar despre faptul că înveți pe de rost niște conținuturi și, vai, iei A* dacă știi buchia, litera, virgula și semnul exclamării.
Pot veni și adulți să-și dea examenele la Transylvania College?
Da. Pot să vină, iar criteriile sunt destul de simple. OK, vrei să dai examenul la chimie, biologie, engleză. Trebuie să te încadrezi în deadline-urile cerute de calendarul Cambridge și să vii la o pretestare, pentru că noi trebuie să-ți prezicem o notă. E foarte interesant, toată povestea are și un aspect de consiliere. Adică tu crezi că ești super-mega pregătit la chimie, biologie, la ce vrei tu să dai. Nu știm în ce măsură chiar ai lucrat pe un test de genul ăla și e un moment de confruntare. Îl dai pe ăsta și, dacă iei o notă destul de proastă, prietenește îți recomandăm să mai reconsideri, nu doar învățând conținuturi, cum suntem obișnuiți. Dacă iei o notă de minimum C la pretestare, atunci noi putem să te înscriem în examen.
Sunt cazuri și de candidați din străinătate?
Da. Chiar acum, în sesiunea asta, am avut o familie din Ungaria care a venit cu fetița.
Elevii care termină Transylvania College primesc și un certificat de limbă?
Da, dau IELTS-ul. E vorba de un certificat care atestă nivelul de vorbitor al limbii engleze.
Copiii din școală mai dau și alte examene sau lucrări la finalul semestrului? Teste interne?
Testele interne care îi pregătesc pentru Cambridge. Îmi place cuvântul ăsta în engleză, “assesment”, care nu e doar test. Au momente, pe parcursul semestrului, în care sunt evaluați. Aceste evaluări sunt formative, adică scopul lor este, pentru profesori, ca aceștia să își dea seama unde se situează copilul cu capacitatea lui de a fi înțeles sau abilitatea lui de a-și folosi anumite skill-uri. Pentru copil, scopul acestor evaluări este să înțeleagă exact ce mai are de făcut. Profesorul trebuie să știe ce să facă mai departe și copilul – să înțeleagă care sunt obiectivele, care e zona unde să mă dezvolt, unde stau bine. Iar profesorul, să știe exact cum să-și nișeze, cum să-și adapteze strategiile de predare. Ei, astea se pot întâmpla zilnic, se pot întâmpla săptămânal. În schimb, la finalul unui capitol, la final de semestru, există evaluări sumative. Adică e un test din tot ce am făcut. Ți-am dat feedback de 30 de ori pe parcursul semestrului, iar acum o facem de-adevăratelea. Nu înseamnă că nota aia e eticheta finală.
E un moment.
Da, e un moment în care zici: hai să vedem, după tot ce ți-am zis eu, cam cât ai interiorizat tu, unde ne situăm. Aceea e o notă care se trece în catalogul electronic și denotă progresul făcut de copil. Ei, aceste evaluări, în ceea ce privește liceul, se mulează foarte mult pe tipicul examenului. Vizează dezvoltarea abilităților și interiorizarea cunoștințelor de care copilul are nevoie la examen.
Am văzut că unele teste pot să dureze chiar două sau trei ore.
Trei ore, da. Bine, stai, că examenul de artă durează 15 ore! E împărțit în trei zile, câte cinci ore. Dar da, examenele care presupun să stai să scrii pot să dureze cel mult trei ore.
Și copiii cum fac față, de exemplu, la un examen foarte lung?
Să știi că nu-i ușor! Avantajul e că ei știu asta de la început, li se spune toată povestea din primele ore. Uite, asta e materia, astea sunt examenele, așa arată. Avantajul este că noi îi pre-testăm și încercăm să simulăm condițiile reale. Și asta-i pregătește într-o oarecare măsură, dar și faptul că pot lucra pe testele astea acasă, când vor ei.
Cum se ajunge la situația în care să fie, de exemplu, un singur copil la examen?
Păi uite, spre exemplu, în cazul sesiunii de acum, sunt copii care își redau examenele. Sau avem un candidat extern.
Și când e un singur elev, există o condiție să fie doi supraveghetori?
Da, totdeauna. Mereu doi adulți supraveghetori în asemenea situații, niciodată un copil cu un adult.
Pe lângă toate aceste pre-testări, ce poți să-mi mai spui despre pregătirea elevilor pentru examenele Cambridge?
Cambridge-ul oferă o bază de informații foarte largă. Ce înseamnă asta? Pe site-ul lor poți să găsești toate examenele date din ultimii 15 ani, cu scheme de evaluare. Pe lângă asta, Cambridge-ul îți oferă mostre de răspunsuri ale candidaților. Sunt câteva lucrări scanate, care sunt notate și cu explicațiile examinatorilor – de ce au fost notate așa. Plus că ai tot felul ghiduri, și pentru elevi, și pentru profesori. Mai nou au schimbat și manualele, asta e o chestie genială. Din 2021 ei vor schimba un pic programele la multe materii și și-au dat seama și la materiile umaniste că e nevoie de mai multă claritate. Ce înseamnă asta? Atunci când scrii un eseu argumentativ, poți să îl scrii în 100 de feluri și nu o să fie cea mai mare problemă asta. Problema e atunci când ți se spune “a well-developed argument” (n.r. – un argument bine dezvoltat). E un concept destul de vag. La finalul manualului pe care l-au scos acum pentru sociologie e o secțiune pentru pregătirea de exemane, unde îți dau întrebările și răspunsuri evaluate, cu punctaj maxim sau mediu și cu ponturi. Foarte punctuale, foarte explicite.
Tu, ca profesor de sociologie, faci ceva special cu elevii pentru a-i pregăti de examenul ăsta?
Primul lucru pe care l-am făcut a fost că am contribuit la noul manual din 2021. Ei m-au solicitat anul trecut să particip la revizuirea unui manual nou, pe parte de conținut, pe parte de abordare și de feedback, ce ar mai trebui să conțină, ce aspecte ar trebui îmbunătățite, asta după ce mi-au făcut o evaluare și m-au întrebat ce predau, ce manuale folosesc etc. A fost o experiență incredibilă, am colaborat cu ei câteva luni și-mi tot dădeau săptămânal de evaluat. Apoi a ieșit manualul și numele meu este pe copertă.
Excelent!
Inițial nu am știut, pentru că nu mi-au spus. Nu aveau voie să divulge numele editurii sau altceva. În fiecare an, eu verific resursele noi pe site-ul lor. Și în mod normal ei recomandă ca primă resursă manualele scoase de Cambridge Printing House. Și de data asta era un manual făcut de Collins, o editură genială. Și zic, bun, hai să vedem ce e înăuntru. Am recunoscut formatul cărții la care am lucrat. Uau, zic, o comand! Mi-a venit acum o săptămână și jumătate și m-am uitat în ea, genial! Și atunci m-am uitat pe copertă și erau trecute mulțumiri lui… Sunt trei nume și unul e al meu. Mi-au cerut și au inclus feedback-ul meu ca profesor la catedră, ceea ce înseamnă: conținuturi relevante, terminologie specifică explicată în mod constant, activități relevante pentru conținut și relevante pentru examen, pe care nu trebuie să le inventeze profesorul de fiecare dată când predă. E complicat să fii tot timpul super-mega creativ și nu e timp. Deci dacă tot faceți un manual, hai să-l facem cum trebuie, cu conexiuni actuale la ce se întâmplă în lumea politică, în lumea economică, în lumea socială astăzi, genial făcut. Mi-am regăsit feedback-ul acolo.
Dincolo de discuția despre examenele Cambridge, vreau să te mai întreb și despre wellbeing, un concept introdus în Transylvania College în ultimii ani. Cum vezi tu în momentul de față relațiile între angajații din școală care au trecut prin implementarea acestui concept? S-a schimbat ceva?
Primul lucru pe care-l sesizez e mai multă deschidere, mai puțină teamă legat de vulnerabilități, mai multă încredere unii în ceilalți și în tot ce se întâmplă, mai multă relaxare. Adică nu că n-am fi fost noi până acum într-un mediu relaxant, dar e o relaxare care vine dintr-o interiorizare. Adică ceea ce fac eu aici îmi aparține, eu sunt responsabil de ce trebuie să fac, nu trebuie să-mi fie frică de o privire din ceafă, de undeva, feedback-ul e feedback constructiv și nu e critică. Drumul pe care am pornit fiecare e personal și ni se lasă oportunitatea să-l gândim cum considerăm, astfel încât să ajungem, împreună cu copiii noștri, unde trebuie. Conceptul de wellbeing e foarte important, pentru că se face o demarcație destul de clară, din ce în ce mai clară, între timpul de job, pentru job, și pentru tine, acasă.
Da, sunt momente mai stresante, în care ai multe de corectat sau nu știu ce se întâmplă, dar e foarte important să ți se spună la job treaba asta. Nu înseamnă că oamenii nu sunt responsabili, ci dimpotrivă, apreciază că sunt valorizați pentru absolut tot ce sunt. Și atunci schimbă încet-încet și perspectiva asupra copiilor. Devine un proces al lor, eu trebuie să fac lucrurile astea, înțeleg că deadline-urile sunt importante, dar nu sunt capitale. Nu înseamnă că se ajunge la o delăsare sau la încurajarea iresponsabilității. Înțeleg că totul e mai firesc și se relaxează din punctul ăsta de vedere, își văd de treabă, sunt responsabili de ce trebuie să facă, înțeleg când trebuie să ceară ajutor, care e mare lucru. Adică nu stau și mă îngrop și sunt în depresie la finalul semestrului și nimeni nu știe. Desigur, e un proces.
Cum se răsfrâng toate astea asupra elevilor?
Atunci când te gândești la tine altfel, OK, sunt un adult responsabil și independent, care face diferența între job, viață personală, le echilibrează, te gândești la fel și la copii. Adică n-o să fii absurd în cererile pe care le ai legat de ce au ei de pregătit pentru a doua zi, o să încerci întâi să-i asculți și apoi să-i critici sau să le dai feedback, o să încerci cu adevărat să-i susții, să fii acolo pentru învățarea lor, pentru că e învățarea lor, nu a ta. Tu, ca profesor, ești acolo ca să îi ghidezi, ca să îi susții.
V-ar putea interesa și:
Diana Teodorescu: “Pentru mine, o școală bună e una în care copiii mei sunt văzuți așa cum sunt ei”
Raul Lupaș: “Părinților le-aș recomanda să-și permită să greșească”
No Comments