03 Jun Legătura dintre sport și wellbeing: o rețetă care schimbă vieți
În fiecare zi, de luni până vineri, timp de 30 de minute, reprezentanții Transylvania College transmit Live pe Facebook o sesiune de sport pregătită special pentru copii și adolescenți, indiferent că sunt elevi în școală sau nu. Live-urile se vor încheia pe 12 iunie 2020, dar ne dorim să îi convingem pe părinți și pe copii că e în beneficiul lor ca mișcarea să continue și în timpul verii. Și nu doar în timp de pandemie, când anxietatea noastră, a tuturor, e mai crescută, ci în orice perioadă a vieții.
Acesta e motivul pentru care i-am rugat să ne ajute pe doi profesori de Educație fizică de la Transylvania College (Daniela Ganea și Emanuel Vasi) și pe doi specialiști de la Mind Education (Alina Lupeș și Raul Lupaș). Ei ne-au explicat (dacă mai era necesar) cu ce ne ajută sportul, ce schimbări a adus mișcarea în viața lor și ce legături există între wellbeing și sport.
În ultimii ani, în Transylvania College s-a dat startul unui proces de schimbare a culturii organizaționale. Printre altele, procesul a însemnat și introducerea conceptului de wellbeing.
***
DANIELA GANEA
Blogul Transylvania College: De cât timp lucrezi la Transylvania College și ce a fost înainte de asta?
Daniela Ganea: Terminam facultatea în 2000. Am încercat să mă pliez pe sistemul public de învățământ, însă după o strădanie de 4 ani am căzut de acord că eu și sistemul public nu suntem compatibili și mi-am luat zborul, la propriu, către sistemul de învățământ privat. Am ajuns în Doha, Qatar, unde cei 4 ani petrecuți au devenit „the golden age” ai vieții mele. În Transylvania College sunt din 2014, pe catedra de Educație fizică și Sport.
Te numeri printre cei care fac parte din proiectul Transylvania College de transmitere live a 30 de minute de sport pe zi pentru copii. E prima dată când produci asemenea conținut live pe Facebook? Cum e pentru tine și cât de diferit e față de o oră de sport față în față?
Nu am fost, nu sunt și nu cred să devin o persoană deschisă către expunerea online. Contul de Facebook îmi e limitat ca număr de persoane, fac constant curățenie prin contacte și păstrez în listă doar persoanele cu incidență în viața mea. Pandemia a fost etapa care m-a provocat să ies pe „ecran”. Ședintele live le-am început în cadru restrâns, cu elevii cărora le predau și cu care trebuia să pastrez contactul. În contextul acesta, varianta live de a păstra legătura cu ei a venit ca o mănușă.
Cui se adresează sesiunile Live de sport pe care le susții tu pe pagina de Facebook a școlii?
Intrările live pe pagina de Facebook a școlii au fost și sunt o provocare cu care, mărturisesc, încă sunt în proces de acomodare. Am ales să ofer aici sesiuni de mișcare adresate categoriei de vârstă cu care deja lucrez, ca atare clasele mele merg către copiii din ciclul primar terminal. E o joacă dirijată, variată ca și conținut, dar mai ales ca formă. L-am numit „Fitness pentru copii”. Nu prinde neapărat către toți copiii, dar cei interesați de mișcare o fac cu drag, conștienți de progres.
Sfaturi în general pentru părinții care nu reușesc să-și convingă copiii să facă sport?
În promovarea programelor, a dificultății acestora mai ales, am ca reper copiii mei. Ștefan are 8 ani, Emma – 11. Izolarea le-a limitat accesul afară. Nu suntem norocoși de a avea o grădină să ne putem mișca, așadar programele acestea alături de mine au devenit o rutină pentru ei. Faptul că mama face sport și e sesiune cu dedicație pentru ei îi motivează să își facă loc în program pentru acest moment. Îmi dau feedback după fiecare sesiune. În contextul acesta, sugestia mea către părinți este de a forma o echipă alături de copilași. Un sociolog sau psiholog ar aduce o tonă de explicații științifice că acestă formă de lucru generează succes.
Vorbește-mi despre relația ta cu sportul și despre legătura între sport și wellbeing.
Practic sport de când mă știu. Ambii mei părinți, pensionați acum, au fost profesori de sport. În liceu, am făcut sport de performanță pentru a-mi facilita pregătirea în vederea examenului de admitere la facultate. Valorile, timpii obtinuți, performanțele mele în comparație cu alții mi-au displăcut dintotdeauna. Am ținut cont de ele exact până la acel examen, reușit dealtfel. Relația mea cu sportul a fost și este multidisciplinară. Am tendința de a mă identifica în valențele sporturilor individuale (schi, înot, atletism, patinaj pe role, ciclism, cățărare). O dată la două zile îmi provoc corpul la un tip de mișcare din zona acestor sporturi, condiționate sezonier, desigur. Iubesc pădurea și iubesc să îi alerg cărările, dar așa, pentru frunză, noroi. O fac „senzorial”, îi spun eu, și am și partener în această poveste. Asta contează și face diferența. Acolo sunt cu mine, de acolo îmi iau resursele și simt că am „crescut”.
Un moment din viața ta în care sau după care ai fost mai bine cu tine emoțional, datorită sportului?
Sportul m-a ajutat să îmi descarc furiile. Dacă ai parte de o despărțire în relația conjugală și nu ai încercat să o dregi cu o fugă, încearc-o! Mișcarea m-a scos din zone de confort, din stări de anxietate, dar m-a și urcat pe niște culmi și mi-a spălat ochii cu niște peisaje de vis.
Mai e ceva ce ai dori să adaugi legat de sport și de conexiunile lui cu wellbeing-ul?
De ceva vreme am ales variantele de competiții open, iar înaintea pandemiei găseai în fiecare weekend câte ceva organizat. Aleg competițiile de alergare montană / triatlon care au și impact social, de strângere de fonduri. Cel puțin știu că din taxa mea de participare o parte merge cu scop umanitar. Dar și aici vin și particip pentru cadru, pentru atmosferă și nicidecum pentru medalia de final, pe care oricum ți-o atârnă de gât. Și tot de ceva vreme aleg să combin practicile de mișcare cu câștig cultural. Așa m-a condus Dunărea, noi – pe bicicletă, ea – pe cursul ei, prin trei capitale europene. Sau tot pe două roți am văzut bisericile fortificate din Transilvania. Via feratta din Dolomiți a fost de impact cu atât mai mult cu cât știam că traversam tranșeele Primului Război Mondial. Obiectivele culturale au devenit un liant între mișcare și călătoriile de sezon. Mi s-a spus că sunt inspirațională și e un mare compliment. Eu doar am învățat să mă bucur de ceea ce mă înconjoară sau ce aleg să fie în jurul meu.
***
EMANUEL VASI
Blogul Transylvania College: De cât timp lucrezi la Transylvania College?
Emanuel Vasi: Sunt profesor de Educație fizică în Transylvania College din octombrie 2019.
Și tu te numeri printre cei care fac parte din proiectul Transylvania College de transmitere live a 30 de minute de sport pe zi pentru copii. E prima dată când produci asemenea conținut live de acest fel, fie el pentru Facebook sau pentru orele tale din cadrul școlii? Cum e pentru tine și cât de diferit e față de o oră de sport față în față?
Da, a fost prima dată. Nu am făcut-o înainte de pandemie și nici nu m-aș fi gândit c-o voi face în perioada aceasta. Particip la cele 30 de minute live de pe Facebook, dar fac și ore de Educație fizică online pentru elevii Transylvania College. La început mi s-a părut că nu prea au cum să funcționeze orele de Educație fizică online cu copiii, până la primul live cu clasele de Lower Primary, unde am rămas incredibil de plăcut surprins cât de bine au funcționat joculețele pregătite și, mai presus de atât, cât de receptivi și minunați au fost copiii. Rolul meu ca profesor este să-i fac pe copii să se bucure de ore, dar, sincer să fiu, prin interactivitatea lor la live-uri, cred că m-am bucurat eu mai mult de prezența lor în această perioadă, chiar și digitală. Neavându-i fizic prezenți în fața mea, evident e puțin ciudat, în sensul în care nu-i pot corecta, nu-i pot lăuda, nu pot bate palma cu ei la sfârșitul orei, dar cu toate acestea, mă bucur că, prin intermediul live-urilor, am reușit să păstrez într-o oarecare măsură conexiunea cu ei. 
Cui se adresează sesiunile Live de sport pe care le susții tu pe pagina de Facebook a școlii? Ai niște recomandări pentru perioada de vară pe această nișă?
Nișa pe care eu am ales să mă specializez este cea a copiilor între 5-8 ani. Pentru perioada verii, nu le recomand nimic mai mult copilașilor mei decât să se distreze și să se bucure de vară pe cât de mult posibil. Le recomand să iasă afară în natură, să bată mingea, să se joace cu coarda, pe scurt – orice joc despre care ei simt că le aduce plăcere și-i scoate din casă, din fața calculatorelor. Sentimetele de bucurie simțite prin activități fizice distractive sunt, din punctul meu de vedere, cele mai frumoase și plăcute sentimente, pe care și astăzi le resimt când mă gândesc la ele, și cu ardoare mi-aș dori ca și alți copii să aibă parte de acestea și să se uite cu drag înapoi la ele.
Sfaturi pentru părinții care nu reușesc să-și convingă copiii să facă sport? Sau pentru părinții care nu pot să se convingă pe ei înșiși să facă sport?
Momentan, nu cred că sunt în măsură să dau sfaturi părinților, nefiind în situația în care să am și eu copii, dar dacă exista un lucru pe care îl așteptam cu ardoare când eram copil era să mă cheme tata la joacă afară. Cu toate că uneori mă smulgea din fața calculatorului, mereu ajungeam să mă distrez de două ori mai bine decât dacă aș fi stat în casă. Uitându-mă înapoi, mă bucur enorm că am avut un tată care, uneori chiar forțat, mă scoatea la joacă, știind acum c-a fost numai și numai spre binele meu. Pentru părinții care nu reușesc să se convingă singuri de sport, le recomand să încerce diferite activități fizice, până reușesc să găsească ceva pentru ei, ce le aduce plăcere fizică și mentală. Nu toate sporturile sau activitățile fizice sunt pentru toată lumea, dar cu siguranță încercând mai multe vor reuși să găsească ceva pe placul lor.
Care este legătura între sport și wellbeing, între sport și viața emoțională, între sport și a fi bine cu tine?
Una foarte strânsă, cu siguranță! Pentru mine, de mic copil, sportul a reprezentat mereu activitatea principală a zilei. Practicam sport de performanță. Am fost un copil activ și destul de stabil emoțional și mental. Uitându-mă acum înapoi, faptul că sportul era mereu la ordinea zilei îmi acorda balanța de care aveam nevoie pentru a-mi duce la capăt îndatoririle zilnice de copil. Deși acum nu mai practic sport de performanță, stau și mă gândesc de ce nu ar avea un efect asemănător și în prezent. Au mai existat perioade în care nu am mai practicat activități fizice și, până să le reiau, cauza stării mele emoționale și mentale puțin scăzută era necunoscută. Acum, după câțiva ani în care pot spune că am reușit să echilibrez balanța între sport și viața de zi cu zi, nu pot să las o zi să treacă fără să mă mișc. Pe scurt, sportul și mișcarea sunt direct conectate cu viața emoțională și cu wellbeing-ul nostru. Cu cât ajungem să conștientizăm mai repede lucrul acesta, cu atât mai mult ne vom putea bucura de viață.
Un moment din viața ta în care sau după care ai fost mai bine cu tine datorită sportului?
Ar fi extrem de multe. Nu aș putea acum să dau un exemplu concret în care m-am simțit mai bine cu mine datorită sportului, fiind atâtea, chiar în fiecare zi. Sportul este lucrul la care revin de fiecare dată când simt nevoia de a-mi acorda puțină energie și o stare de bine.
Mai e ceva ce ai dori să adaugi legat de sport și de conexiunile lui cu wellbeing-ul?
Sincer, singurul sfat pe care îl pot acorda oricărei persoane interesate de sport, pe care vreau să mi-l acord și mie cu acest prilej, este acela de-a fi consecvent. Acest lucru poate fi aplicat de către oricine, părinți, copii, profesori. Nu renunțați la sport de pe o zi pe alta! Uneori este provocator, uneori este greu să ne motivăm să ne mișcăm, dar cu cât o facem mai mult și cu cât ramânem mai consecvenți, în special la început, cu atât mai repede va deveni o plăcere, moment din care nu veți mai vrea să renunțați vreodată.
***
ALINA LUPEȘ
Blogul Transylvania College: Vorbește-mi despre profesia ta și despre ce presupune ea.
Alina Lupeș: Fac parte din echipa Mind Education, unde facilitez programele de mindfulness și vitalitate, cu focus pe legătura și unitatea minte-corp-emoție. Preocuparea vine și din experiența mea în dans contemporan, unde mă concentrez pe practicile somatice și de conștientizare. În contextul artistic, am descoperit potențialul uman și terapeutic uriaș al acestor practici experiențiale. Lucrând deja cu colegii de la Mind, am decis să aduc cele două lumi împreună, prin aceste contexte de învățare.
De când a început pandemia, cursuri din toate domeniile s-au transferat în mediul online. Pentru tine cum funcționează acest aspect și care sunt diferențele față de întâlnirile fizice?
În online am ținut ateliere de mindfulness și de meditație ghidată în mișcare. Eu cred cu tărie în întâlnirile și prezența fizică, nemediate de tehnologie, și asta este o valoare centrală pentru mine. Pentru ca practicile somatice să funcționeze, este nevoie de un anumit transfer senzorial într-un spațiu comun, nu doar vizual. Însă faptul că în online oamenii aveau propriul spațiu pentru explorarea intimă, necenzurată, a corpului și a mișcării, le-a oferit pe undeva mai multă libertate de descoperire. Asta la o primă întâlnire de acest fel cu corpul. Noi avem totuși nevoia profundă de a fi văzuți, de a simți și de a vedea alți oameni. Ceea ce exersăm în intimitatea ființei noastre se completează cu ceea ce facem în relație. 
Care e nișa căreia te adresezi tu și ce recomandări ai pentru perioada de vară?
Persoanelor peste 12 ani le recomand să exploreze și să-și descopere corpul și mintea. Pot experimenta cu orice, de la mișcare autentică (Authentic movement), mișcare conștientă, somatic experiencing, Body Mind Centering, Experiential Anatomy, terapie prin dans și terapii creative, body work, masaj și automasaj, contemplative dance, yoga, drumeții, dans contemporan, tai chi. Propun să explorați aceste practici fără să țintiți un progres fizic, mental, sau emoțional imediat, ci doar cu scopul de descoperire a propriilor senzații, trăiri și mișcări. Progresul va veni natural, implicit. Cu implicare totală în timp ce practicați, însă cu relaxare, pentru că supraefortul poate sabota procesul.
Sfaturi în general pentru părinții care nu reușesc să-și convingă copiii să facă sport? Sau pentru părinții care nu pot să se convingă pe ei înșiși să facă sport?
Cred că nimeni nu are nevoie să fie convins să facă sport, pentru că mișcarea ne place în mod natural. Este parte din rădăcinile și instinctele noastre. Dacă totuși instinctele ne sunt adormite sau nu am ajuns să conștientizăm asta, recomand să încercați mai multe variante de mișcare. Nu vă opriți din explorat până nu ați găsit mișcarea care vă încarcă, vă descarcă, vă face să vă simțiți bine, plin de viață sau să mai procesați din tensiune.
Care e legătura între sport și wellbeing?
Eu nu pot să despart starea de bine de mișcare și corp. Bucuria pură și vitalitatea vin din savurarea momentelor simple. Savurarea are loc prin simțuri, fie că vorbim despre a simți cu totul gustul unei căpșune, atingerea unui masaj, o melodie încântătoare, o imagine sau miros. Apoi, dacă sunt deconectat de corpul meu, sunt deconectat de nevoile mele profunde și mult mai predispus la mecanisme de apărare sau substituții pentru ceea ce am eu nevoie în realitate, fie că vorbim de iubire, vitalitate sau autonomie. Deconectat de ceea ce e important pentru mine, mă învârt în aceleași cicluri de nefericire. Și, ca recompensă imediată, după 20 de minute de mișcare corpul începe să secrete natural endorfine, hormonul care ne face să ne simțim bine. Și să nu uităm, atingerea ne face să ne simțim în siguranță. E important să mai oprim din când în când activitatea din neocortex, adică gândirea și vorbitul, și să simțim mai mult. De fapt, gândim mai bine și suntem mai puțin reactivi când suntem prezenți în corp. Stresul se reglează prin mișcare, iar atenția interoceptivă, adică capacitatea noastră de a simți senzațiile din interiorul corpului, corelează cu capacitatea de autoreglare emoțională.
Un moment din viața ta în care sau după care ai fost mai bine cu tine, emoțional, datorită sportului?
Eu fac multă mișcare în natură, fie că sunt în București sau Moinești, unde petrec mult timp în pădure și pe deal. Sunt o persoană care simte mult și încerc să îmi dau voie să simt. Dacă am momente în care mă simt confuză sau copleșită, să simt legătura cu pământul mă scoate din gânduri și mă aduce la realitatea concretă a atingerii și suportului pământului. Mut atenția din gânduri înspre ce simt în corp când merg, înspre sunete, culori și forme din natură, ceea ce creează spațiu pentru emoții să fie simțite și tensiunea din corp să se descarce. Încep să ascult mesajele din corp și să fac stretching, yoga, masaj sau pur și simplu orice mișcare simt că îmi face bine atunci. Așa mă reîncarc și pot spune că e practica mea de transformare în fiecare zi, pentru că, la fel ca majoritatea dintre noi, am provocări zilnice.
Mai e ceva ce ai dori să adaugi legat de sport și de conexiunile lui cu wellbeing-ul?
Sfatul meu este să începem de acolo de unde suntem, cu ceea ce suntem acum: cu fricile noastre, cu dorințele noastre, cu sensibilitățile și mișcările noastre. Când oamenii văd că ceea ce sunt ei e suficient și încep să lucreze de aici, se întâmplă magie. Deschidem ușa și vedem posibilitățile.
***
RAUL LUPAȘ
Blogul Transylvania College: Ești psiholog clinician și psihoterapeut în cadrul Mind Education, unde coordonezi departamentul Corporate. Vorbește-mi despre importanța sportului din punctul tău de vedere și despre legătura dintre mișcare și wellbeing.
Raul Lupaș: În majoritatea textelor, a cursurilor, dar mai ales în interiorul cabinetului, aduc în discuție sportul. Beneficiile acestuia sunt foarte multe și cred că cel mai mare motivator este faptul că îl practic de când mă știu. Asta mă ajută să mă simt autentic și congruent în propunerile pe care le fac celor cu care lucrez. Deși cercetarea cu privire la beneficiile sportului a început de câteva decenii, cea mai mare creștere a științei a început prin anii ’80-’90, astăzi fiind o cantitate uriașă de dovezi științifice care asociază sportul cu efecte pozitive în ceea ce privește sănătatea fizică, emoțională, calitatea vieții și wellbeing general.
În primul rând, sportul are rol protectiv împotriva celor mai răspândite boli cronice, precum: bolile cardiovasulare, diabet, cancer, obezitate, osteoporoză. Sportul influențează bună funcționalitate a organelor și oaselor, ritmul cardiac, funcționalitatea plămânilor etc. În al doilea rând, sportul are un impact benefic asupra aspectelor ce țin de sănătatea psiho-socială. Organizația Mondială a Sănătății estimează faptul că un sfert din persoanele care vizitează spațiile medicale au cel puțin o tulburare psihică sau comportamentală. Cele mai comune forme de tulburări sunt cele din categoria anxietății (socială, generală, fobii, panică) și a depresiei.
Umanitatea se confruntă cu o uriașă epidemie de depresie. Peste 300 de milioane de oameni suferă de depresie, fiind cauza principală de dizabilitate mondială. Costurile de pe urma depresiei sunt uriașe. Discutăm de un trilion de dolari anual pierduți din cauza depresiei. Parte din cauze sunt deconectarea și lipsa activității fizice. Literatura de specialitate este semnificativă și arată că sportul are o influență pozitivă în combaterea depresiei. Pornind de la reechilibrarea la nivel biologic, prin stimularea unor hormoni și neurotransmițători benefici în sănătatea mintală (precum serotonina și dopamina), la aspecte ce țin de imaginea corporală, stimă de sine, relații bune cu ceilalți, mai multă creativitate și mai mult optimism.
Te-aș ruga să detaliezi cum vezi tu, ca psiholog, relația dintre anxietate și sport.
Atunci când discutăm despre anxietate sau stres nesănătos, e necesar să includem aici o minte supra-aglomerată de gânduri, cel mai adesea negative. Persoana folosește din resurse mai mult decât ar fi optim, iar corpul și mintea reacționează în diverse forme. Se eliberează unele substanțe care produc disconfort, apar emoțiile sau stările psiho-somatice, cum ar fi bătăile accelerate ale inimii, durerile de stomac, crampele musculare.
Sportul are un efect benefic asupra combaterii anxietății în mai multe moduri. Pe de o parte, ajută persoană să se deconecteze, să își ia o pauză de la multitudinea de gânduri. Asta înseamnă mai puține gânduri negative. De asemenea sportul reduce acele substanțe din corp numiți hormonii stresului, în timp ce stimulează substanțe care ne fac să ne simțim bine. Sportul ajută omul să abă mai multă încredere și să se expună în situații sociale benefice, cum ar fi întâlnirile cu prietenii.
Ce sport ar fi potrivit pentru copii?
Recomandarea pentru copii este ca sportul să fie adaptat vârstei și temperamentului. Sunt copii care au nevoie de un sport mai intens, iar alții cărora li se potrivesc sporturile mai ușoare. Ce trebuie să știm cu toții este că sportul este foarte benefic pentru copii. Îi ajută în buna dezvoltare a abilităților fizice, le îmbunătățește stima de sine, creează spațiul benefic pentru dezvoltarea relațiilor cu ceilalți, îi ajută să se organizeze și să devină autonomi. De asemenea, sportul este o cale bună prin care copiii pot învăța să își gestioneze unele emoții inconfortabile, precum furia. Furia este o emoție ca oricare alta, cu structura și beneficiile ei. Ea devine problematică atunci când tânărul nu are tool-urile (n.r. – instrumentele) necesare prin care să o poată exprima. De aici apar diverse comportamente, nepotrivite social și uneori medical. Sportul, așadar, este o bună cale prin care ei pot învață să își regleze trăirile emoționale si să se echilibreze.
O recomandare universală pe care o fac, în special dat fiind că traversăm această perioadă diferită și restrictivă, este practicarea yoga. De la vârste foarte mici poate fi practicată, iar beneficiile sunt multiple (conform International Journal of Yoga, 2011): creșterea flexibilității, îmbunătățirea respirației și a vitalității, combaterea stresului, creșterea performanței, protecția împotriva rănirii, corectarea posturii.
No Comments