29 Jul Cum să fii în siguranță la grădiniță în timpul pandemiei: mărturii din Transylvania College
Grădinița din Transylvania College (Cluj-Napoca) s-a redeschis pe data de 22 iunie 2020, după o perioadă în care întâlnirile au avut loc doar în mediul online, iar jucăriile au așteptat triste în cutii. Redeschiderea s-a făcut după implementarea tuturor măsurilor și protocoalelor cerute de lege, dar începutul a fost o provocare pentru toată lumea, atât pentru părinți și copii, cât și pentru personalul Transylvania College. Fiecare și-a adus cu el propriile temeri, însă după o vreme a devenit clar pentru toată lumea că dacă regulile sunt respectate totul va fi bine.
La mai bine de o lună de la momentul redeschiderii grădiniței, ne-am propus să aflăm de la părinți și de la angajații Transylvania College cum a fost pentru fiecare această perioadă, ce a produs anxietate și ce a alungat grijile.
***
Anca Costișor (părinte):
„Cu încredere, dar cu emoții, am revenit după cele trei luni în care am stat izolați. Prima săptămână a fost una de acomodare cu noile reguli (cred că mai mult pentru noi, deoarece Daria a acceptat foarte ușor schimbările), iar următoarele săptămâni au fost o bucurie pentru ea, așteptând în fiecare dimineață să ajungem la gradiniță. Multe lucruri s-au schimbat după această perioadă, dar cu siguranță plăcerea copiilor de a-și petrece timpul alături de Misses și de colegi a rămas neschimbată. Mulțumim pentru efortul depus pentru a ne simți copiii în siguranță!”.
*
Anca Bungardean Aileni (părinte):
„Vreau să profit de începutul acestei scrisori și să mulțumesc Transylvania College pentru sprijinul acordat în ultimele luni. Cu toții am experimentat schimbări semnificative în viața și în rutinele noastre. La începutul pandemiei a fost o provocare să credem că fiica noastră Mia va fi blocată acasă pentru câteva săptămâni, care s-au transformat în luni. Ca părinți care lucrează de acasă, a fost extrem de dificil să o ținem ocupată pe fiica noastră în cea mai mare parte a zilei și în același timp să și muncim. Reprezentanții Transylvania College au ajutat cât au putut, cu discuții video săptămânale cu alți copii din grupa Miei și oferindu-ne, de asemenea, sarcini de rezolvat acasă.
Când Mia s-a întors la grădiniță, totul a mers mult mai lin decât ne așteptam. Au fost necesare o mulțime de măsuri, de la luarea temperaturii până la curățare suplimentară. Personalul se asigură că toate obiectele cu care se joacă sunt dezinfectate înainte ca un alt copil să se joace cu ele. Toate acestea ne-au făcut să ne simțim mai încrezători, iar Mia a fost foarte încântată să se întoarcă la grădiniță. Abia aștepta să se întoarcă să-și vadă toți prietenii și profesorii.
Până la urmă, totul s-a dovedit a fi bine odată după întoarcere și suntem foarte recunoscători pentru sprijinul primit pe parcursul acestui proces atât din partea angajaților Transylvania College, cât și din partea altor părinți. Vă mulțumim pentru tot ce ați făcut și continuați să faceți pentru a ne asigura că copiii noștri continuă să rămână sănătoși fizic și emoțional.”
*
Teo Angelescu (părinte):
„Decizia de redeschidere a grădiniței, chiar dacă parțial, a fost extrem de benefică în dezvoltarea copiilor. Am avut parte de o nouă abordare, atât asupra copiilor, cât și a personalului, de la preluarea de dimineață, în care fiecare copil era întâmpinat de una dintre miss-ele mult îndrăgite, și petrecerea unui timp calitativ mai lung decât cel obișnuit în natură (Transylvania College având posibilitatea aceasta), cu activități foarte organizate și plăcute afară, echipament de protecție, distanțare între grupe. S-a organizat un mediu foarte plăcut de joacă și învățare, asigurând o normalitate și rutină benefice copiilor, asigurându-se în același timp și un nivel absolut rezonabil de protecție. Practica unei igiene sănătoase am observat-o mereu la copii, dar acum și mai mult copiii au fost conștienți de asta, în pofida vârstei mici. Copiii au fost fericiți și s-au adaptat foarte repede la noua rutină, una plăcută și sigură.”
*
Denisa Deghe (teacher):
„Pentru mine, creșa a reînceput cu două sentimente intense: nerăbdare și teamă. Nerăbdarea de a-i vedea pe copii, cât au crescut și cum s-au schimbat în aceasta perioadă petrecută acasă. Teama de necunoscut, teama de a mă îmbolnăvi eu sau, și mai rău, de a «duce» ceva acasă la părinți/bunici. După aproape o lună petrecută alături de cei mici, mi-am liniștit teama de a mă îmbolnăvi sau de a transmite, am învățat cum să mă ancorez în realitate, să mă protejez și să mă bucur de puținele momente pe care le mai avem de petrecut alături de această grupă minunată”.
*
Melinda Szalontai (teacher):
„Am așteptat cu nerăbdare ziua de 22 iunie 2020. Visam la cum va fi ziua în care mă voi întoarce la grădiniță, îmi voi revedea colegii, copiii, cât de mult s-au schimbat sau au crescut. Eram plină de emoții dar și de îngrijorări, cu o noapte înainte nici nu am putut dormi bine. Îmi făceam griji cum îi voi îmbrățișa pe copii. Oare pot, am voie?! Oare nu vor fi speriați de noi când ne vor vedea cu măștile, nu vor plânge, oare vor vrea să vină când vor vedea sălile schimbate?! Mă săgetau aceste gânduri și îmi reveneau de câte ori speram că le-am uitat… Pe de altă parte, îmi făceam griji pentru familia mea. Dacă mă îmbolnăvesc? Dacă voi duce ceva acasă și îmi voi îmbolnăvi toată familia?! 
Apoi a venit ziua cea mare, când ne-am întors. Nimic nu a fost așa cum mi-am imaginat, nicio frică nu mi s-a adeverit. Copiii au venit la grădi și s-au bucurat când ne-au văzut, nu au plâns; nu le era frică de noi cu măștile și, da, i-am putut îmbrățișa. Părinții au fost foarte înțelegători și ne-au susținut, iar încrederea lor pe toată această perioadă mi-a dat curaj să mă duc mai departe și să nu mă adâncesc în frică. Mulțumesc fiecărui părinte în parte pentru acest lucru!
După extazul de la revedere s-au mai domolit emoțiile și s-au mai așezat lucrurile, dar au urmat altele. Ca să rămân în alertă tot timpul trebuie să îmi fac griji. 🙂 Mă îngrijora drumul pe care trebuia să îl parcurg de acasă până la grădi, cu autobuzul și troleul. A trebuit să mă obișnuiesc cu faptul că încă mulți oameni nu vor să respecte regulile, să poarte masca, de exemplu, care este obligatorie în mijloacele de transport în comun. Am reușit să îmi cultiv toleranța și reziliența datorită acestor oameni și le datorez și lor mulțumiri!
Privind înapoi la această perioadă, îmi dau seama că sunt o persoană curajoasă, că trebuie să lucrez altfel cu copiii, să fac mai mult pentru educația lor, ca să avem mai mulți oameni educați, care să se respecte pe sine și, prin urmare, și pe cei din jurul lor”.
*
Raluca Popa (teacher):
„Vestea că vom reîncepe grădinița m-a bucurat foarte mult și am fost tare nerăbdătoare să mă revăd cu echipa mea dragă. Întâlnirea cu cei care au ales să revină la grădiniță a fost foarte emoționantă și plină de iubire care aștepta să fie transmisă piticilor de la grupa Green 1. 
Ne-am mobilizat toată echipa și am învățat să ne adaptăm acestei situații. Fiecare a știut ce are de făcut și cum să procedăm în această etapă nouă pentru noi. Teama nu și-a făcut apariția. Cred că am primit mult curaj, energie, voință din partea echipei și a copiiilor pe care îi întâmpinam cu drag dimineața la gradiniță, care ne făceau ziua mult mai bună cu un zâmbet sau cu un «te iubesc». A fost o perioadă grea, dar în același timp plină de emoții, sentimente, încredere ca va fi bine. Faptul că am putut să fiu alături de copii la grădiniță, chiar și online, a contat foarte mult. Sunt mândră de mine că am reușit să fiu aproape de aceste suflete minunate, care așteptau cu nerăbdare revederea cu Miss. Mulțumesc”.
*
Paula Vitian (teacher):
„Pentru mine, începerea grădiniței a fost un beneficiu pentru starea mea emoțională, chiar dacă situația nu era tocmai roz. M-am adaptat foarte repede la măsurile de siguranță, nu am avut niciun fel de probleme, nu am fost speriată, nu mi-a fost frică, pentru că mi-am propus de la început că o să fie bine și asta m-a ajutat să fac față situației. M-am bucurat foarte tare când am auzit că o să se deschidă gradinița, pentru că îmi era foarte dor de copiii de la grupa mea și mi-am dorit foarte mult să îi mai văd înainte de încheierea anului școlar. Sper ca din toamnă să revenim la normal, să ne putem bucura de timpul petrecut împreună.”
*
Cristina Criste (teacher):
„Când am primit vestea că reîncepem grădinița m-a trecut o cascadă de sentimente: frică pentru tot ceea ce se întamplă în jurul nostru, teamă pentru că o să se sperie copiii văzându-ne diferit cu măștile pe față, entuziasm pentru că nu ne-am mai vazut demult cu cei mici, dar cel mai des mi-a apărut în minte grija pentru faptul că părinții își lasă copiii cu încredere cu noi, într-o perioadă atât de nesigură. Deși lucrez de ceva timp cu copiii, perioada asta a fost ca un nou început pentru mine. Totul trebuia făcut diferit: să socializezi cu ei, dar să nu te apropii, să ai grijă de ei, dar să nu îi atingi, să te joci, dar să păstrezi distanța. Și deși sunt o persoană optimistă și cu zâmbetul pe buze, de data asta am avut nevoie de curaj din partea celor din jur. Iar aici un rol foarte mare l-a avut colega mea de grupă, Paula, care a privit situația ca pe o nouă revedere: «Important e că ne vedem față în față». Și așa a și fost. Mi-ar fi părut rău să nu ne revedem cu copiii de la grupă în scurta perioadă cât ne-am întors, pentru că așa măcar ne-am mai liniștit dorul de ei. Și chiar dacă noi, profesorii de grădiniță, am reușit să facem grădinița și din fața unui calculator, simt cu adevărat că pentru acest domeniu trebuie căldura și apropierea pe care doar întâlnirile față în față le pot oferi. Dar un lucru mi-a rămas în minte după toate încercările din ultima vreme: suntem persoane care orice ar fi nu renunțăm, ci ne putem adapta la toate. Bunica avea o vorbă ce se potrivește aici foarte bine: «Fă rai din ce ai». Asta am făcut și noi :)”.
*
Cristina Ungvari (kindergarten leader):
„La ieșirea din starea de urgență, așteptam cu nerăbdare un semn legat de redeschiderea spațiilor de socializare atât pentru noi, adulții, cât mai ales pentru copii. Cred foarte tare că, din cauza pandemiei, suntem afectați cu toții la nivel emoțional și social. Spun asta pentru că noi suntem destinați să conviețuim împreună cu alți oameni și aici mă refer la alte persoane din afara căminului nostru, să avem relații sociale, să ieșim liberi unde și când dorim. Pandemia ne-a adus această provocare majoră, distanțarea, pentru a ne putea proteja și ne-a învățat noi moduri de conviețuire. 
În contextul colectivității am văzut distanțarea ca pe o situație greu de aplicat la vârsta copiilor de grădiniță. Cum așa? Păi citind metodologia am constatat că se cereau multe acțiuni care nu numai că îngreunau procesul de socializare, însă te puneau pe tine, adult, într-o situație în care aveai mai mult de gestionat instinctele naturale ale copiilor de a veni în contact cu ceilalți copii și cu adulții dragi din jur și mai puțin focus pe faptul că redeschiderea grădiniței era despre copii, despre nevoia lor mare de a se revedea cu colegii și profesorii lor, să se joace din nou împreună cu jucăriile și jocurile preferate.
Discutând cu colegii mei din echipa de conducere și mai apoi cu medicul școlii și colegii de la mentenanță și administrativ, am făcut un plan viabil și aparent ușor de pus în aplicare pentru redeschidere. Bun! Cu asta în gând, am anunțat echipa mea că urmează să redeschidem grădinița din data de 22 iunie până la final de iulie, cu program scurt. Sunt recunoscătoare că absolut toate colegele mele au primit această veste cu bucurie și entuziasm, din dorința de a revedea copiii chiar și cu reguli de distanțare, protective și multă dezinfectare. Sigur că fiecare dintre ele avea îngrijorările proprii despre cum va fi, cum vom desfășura activități și unde, cum vom împărți copiii dacă numărul lor va depăși spațiul alocat. Multe gânduri și preocupări, însă cu ajutorul colegilor de la mentenanță și cei de la medical am reușit să găsim soluțiile potrivite pentru fiecare situație în parte.
Aveam și îngrijorarea legată de siguranța noastră ca adulți care stăm în preajma copiilor, deoarece fiecare dintre noi aveam de făcut o alegere legată de expunerea la un mediu social în care copiii se întorceau după o perioadă în care noi nu știam pe unde au fost, cu cine au intrat în contact și dacă sunt sănătoși ei și familiile lor. 
Sigur, toate aceste îngrijorări erau trăite cu intensitate mare, deoarece era o provocare mare să stabilim cum ne împărțim sălile, câți copii primim, ce mobilier este posibil să folosim și ce resurse putem utiliza în siguranță în interacțiunea cu copiii. Sună cam neprimitor și fără prea mult entuziasm, nu-i așa? Plus toți adulții cu mască pe tot parcursul zilei.
Cu toate acestea, citind cu mare atenție regulamentul de redeschidere publicat oficial, am informat părinții din timp despre condițiile în care ei își pot aduce copiii. Cu bucurie spun că în aproape toate cazurile părinții au fost foarte receptivi și atenți la informațiile pe care le-am furnizat, astfel că 62 de copii au fost pe lista inițială, iar prezenți zilnic – între 42 și 50 de copii. Nu au fost cazuri de îmbolnăviri, doar câteva stări febrile, care au fost monitorizate aferent.
Toată această perioadă a fost despre adaptarea la condițiile actuale de pandemie mondială, în care e mare nevoie să ne ancorăm în realitatea prezentă și să încercăm să ne păstrăm calmul și luciditatea în raport cu evoluția cazurilor. Siguranța copiilor și a noastră, ca adulți, a fost în mintea mea în toată în toată această perioadă, de aceea am tratat cu toată seriozitatea regulile de igienă și traseele pe care este nevoie să le respectăm și, cel mai important, comunicarea deschisă cu părinții și între noi ori de câte ori au existat dubii sau îngrijorări legate de o anumită situație.
Cum spuneam, echilibrul emoțional a fost pus la grea încercare, am trăit sentimente amestecate de frică, îngrijorare, entuziasm, bucurie și exaltare la vederea copiilor. Pot spune că asta m-a ajutat să văd situația redeschiderii ca pe o nouă modalitate de a interacționa social în timpuri extraordinare, însă fără să pierd din vedere faptul că cel mai mult copiilor le lipsește socializarea cu alți copii de vârsta lor și, sigur, am avut tot timpul ca obiectiv siguranța. De aceea am apelat la colaborarea părinților să ne anunțe ori de câte ori călătoresc, unde și în ce condiții, în asa fel încât la întoarcere să nu fie afectați ceilalți copii și adulții din jur. De asemenea, și modalitățile de predare și învățare au suferit modificări, deoarece multe activități s-au desfășurat în aer liber, în funcție și de starea vremii.
Recomand părinților care au ales să nu vină în această perioadă să privească cu încredere în viitor, să fie curajoși, să treacă peste îngrijorări și fricile lor de adulți (care sunt perfect justificate în această perioadă), să le ofere copiilor experiențe cât mai aproape de viața normală. Nu uitați, dragi părinți: nevoia cea mai mare a copiilor este cea de siguranță, dar la fel de importantă este și cea de interacțiune socială. În acest sens, vă asigurăm că ne-am luat toate măsurile de siguranță posibile în acest moment pentru ca cei mici să poată petrece un timp de calitate la grădiniță, chiar și pentru câteva ore.
Voi ține minte mult timp de acum înainte prima zi în care am redeschis: eram plină de toate emoțiile din lume, ca la un nou început, însă cel mai tare m-am bucurat de bucuria copiilor de a reintra în grădiniță, bucuria de a-și revedea profesorii și spațiile de joacă. Sunt recunoscătoare că am putut realiza asta alături de colegii mei minunați, care zilnic intră în clădire cu un singur scop: să ofere dragoste și confort copiilor în condiții de siguranță, asigurate în cel mai bun mod posibil și cu cele mai bune intenții în aceste timpuri deosebite! Trăiesc cu speranța că ne vom revedea cu toții cât mai curând, cel puțin în aceleași condiții cum am făcut-o cu cei care au ales să vină în această perioadă.”
Vă recomandăm și:
Unde se duc profesorii când se închide școala?
Cristina Ungvari, jurnal din miezul pandemiei: “Această perioadă nu va ține veșnic!”
No Comments