06 Oct Povestea noilor bursieri din Transylvania College în 10 întrebări și răspunsuri
Alma Popean (Cluj-Napoca), Mihnea Neagoe (București) și Bianca Nedelcu (Oradea) sunt elevii care au câștigat cea de-a cincea ediție a competiției pentru bursele de excelență ale liceului. Cei trei au devenit, în anul 2021, bursieri pe întregul ciclu liceal al școlii Transylvania College din Cluj-Napoca. La doar trei zile după începerea școlii, ne-am întâlnit cu noii bursieri și i-am rugat să ne răspundă la 10 întrebări, pentru că vrem să știm mai multe despre ei și despre impactul pe care ar putea să-l aibă asupra lor acest nou început de viață la Transylvania College. I-am provocat să vorbească despre diverse teme, de la cum li se pare școala, până la felul în care își imaginează viitorul omenirii.
***
ALMA POPEAN
Blogul Transylvania College: De unde ai aflat despre Transylvania College?
Alma Popean: Încă din școala primară știam că există și că e foarte bună. Despre existența bursei am aflat însă doar în februarie anul acesta, când am făcut turul școlii împreună cu Miss Xenia (n.r. – Xenia Marc, Admissions Officer). Ea mi-a spus de competiția pentru burse. Când am intrat prima dată în Transylvania College a fost wow, nu mai văzusem niciodată o asemenea școală. Nu se compara deloc cu școala mea sau cu alte școli în care am mai fost. Primele întrebări pe care le-am primit de la Miss Xenia au fost legate de ce vreau să fac mai departe, după ce termin liceul. Am rămas un pic blocată, recunosc că n-am știut ce să răspund. M-a luat prin surprindere, a fost prima persoană care m-a întrebat așa ceva. Apoi am aflat de la ea despre competiția de burse și mi-am zis să încerc. Am scris eseul pe o temă aleasă din cele trei propuse, apoi mi-am depus dosarul.
Un cuvânt care definește cum te-ai simțit când ai aflat că ai primit bursa?
Am simțit siguranță, încredere și am simțit că am o perspectivă. Siguranță, pentru că unul dintre principalele motive pentru care am vrut să schimb școala a fost din cauza fricii. Știam că aici, la Transylvania College, nu o să mai existe cuvântul „frică“, nu o să-mi mai fie frică de profesori, de teste, de cum ne e dată informația, de cum ni se predă. Știam că o să fie mult mai bine și că o să reușesc să învăț, nu doar să memorez. Știam că școala o să mă învețe să învăț! Apoi am simțit încredere, pentru că mi-a dat seama că școala mă vrea. Și am simțit că am o perspectivă, pentru că știam că de acum încolo pot să-mi fac planuri de viitor. Și, chiar dacă erau niște planuri mari, am simțit că pot să le îndeplinesc cu ajutorul școlii Transylvania College.
Ai început școala de doar trei zile. Poți să-mi spui lucruri care te-au uimit în noua ta școală?
Clasele. Apoi, profesorii, modul în care se folosesc de tehnologie și de toate mijloacele de comunicare, lucru mult mai practic și care ne ajută să înțelegem mai bine. M-a uimit și personalitatea profesorilor. Nu am mai văzut până acum profesori care să vină fericiți la oră, cu dragul de a ne vedea și de a preda. Cred că de fapt sunt lucruri simple, care s-ar putea implementa în toate școlile. Doar că eu nu le-am mai întâlnit până acum.
Cum ți se par măsurile implementate în școală în ceea ce privește pandemia?
Mi se par foarte în regulă. Toată lumea poartă mască și regulile se respectă.
O să pun și eu întrebarea pe care ți-a pus-o Miss Xenia în prima ta vizită aici. În ce domeniu visezi să lucrezi?
Mi-aș dori să lucrez în domeniul medicinei. Fie că e vorba de a practica medicina sau de cercetare, bio-chimie. Voi descoperi probabil mai multe în anii care urmează.
Care e prima ta amintire?
Eram pentru prima dată la grădiniță. Am văzut o fetiță într-un colț; stătea singură, nu făcea nimic, deși toți ceilalți copii se jucau. Așa că m-am dus la ea și am întrebat-o dacă vrea să fim prietene. A acceptat și apoi pur și simplu am început să ne jucăm.
Cum crezi că va fi lumea peste 50 de ani?
Foarte schimbată, din anumite puncte de vedere. Tehnologia va avansa, iar aici mă gândesc nu doar la computere, ci și la domeniile în care se folosește foarte mult tehnologia. La medicină, de exemplu. Vom descoperi tratamente la multe boli, vom găsi rezolvări la probleme serioase, lucruri care vor face viața mai bună. Între timp, probabil și părțile mai puțin bune vor avansa, de exemplu încălzirea globală.
Eroii tăi favoriți din viața reală?
Părinții mei. Pentru că mereu se agită și muncesc pentru mine. Ei fac tot ce le stă în putere și tot ce cred că e bine ca să mă sprijine.
Un obiect neobișnuit și important pe care-l păstrezi cu tine mereu?
Am mai multe asemenea obiecte, de exemplu un medalion pe care l-am primit de la mama, pus pe un lănțișor primit de la bunica. (foto dreapta)
Vrei să mai adaugi ceva la discuția noastră?
Am simțit că bursa asta îmi validează tot ceea ce spuneau ceilalți despre mine, dar eu nu credeam: faptul că voi putea să fac tot ce-mi propun atât timp cât muncesc mult și așteptările sunt realiste.
***
MIHNEA NEAGOE
Blogul Transylvania College: Știu că ești din București și că te-ai mutat în Cluj-Napoca pentru a învăța la Transylvania College. Cum ți se pare până acum Clujul?
Mihnea Neagoe: Orașul mi se pare foarte mișto, foarte diferit de București. E mult mai bine organizat, mai curat, mai puțin aglomerat. Mi-au plăcut mult și librăriile. Și mai e ceva ce-mi place mult aici, în Cluj-Napoca: nu se dă cu pesticide atât de mult ca în București. Pesticidele nu sunt sănătoase, nu omoară doar insectele, ci și animalele. După ce se dă mult cu pesticide, se simte că lipsește ceva. Noaptea în Cluj am auzit greieri și lilieci și asta m-a făcut fericit. De asemenea, ziua am reușit să văd un Arion Rufus, adică un limax roșu mare și foarte frumos. Sunt foarte mulți în Cluj, iar eu am grijă de fiecare dată să nu calc pe ei. În plus, în București traficul era incomprehensibil de mare. Dacă întârziai doar câteva minute dimineața, ajungeai să întârzii cu jumătate de oră sau chiar mai mult. În București, aerul era sufocant; aici mi se pare că e respirabil. În București, uneori nici nu vezi bine cerul, soarele, din cauza clădirilor. Din Transylvania College se văd dealurile.
Au trecut trei zile de când ești la Transylvania College. Care sunt primele impresii?
Profesorii deocamdată mi s-au părut foarte mișto, foarte calmi, foarte răbdători, de treabă. Școala e organizată bine, mi-au plăcut posterele de pe pereți, mi s-au părut simpatice. Mâncarea de la cantină e foarte OK. Am întâlnit câțiva copii de treabă, prietenoși și mi-am făcut câțiva prieteni.
De ce ți-ai dorit să studiezi la TC?
După ce am citit un pic despre școală, am vorbit cu Ștefania Butucaru (n.r. – elevă bursieră în Transylvania College), care e o fată foarte de treabă și care mi-a povestit multe. Am rămas uimit, pentru că la noi, la stat, nu se compară cu ce e aici. Cluburile m-au interesat foarte mult, dar și faptul că, după cum am înțeles, profesorii sunt foarte de treabă. OK, și la noi, la stat, unii profesori erau de treabă, buni și de ajutători. Profesorii mei au fost incredibili, nu pot să le mulțumesc destul pentru cât au făcut pentru mine. La Transylvania College însă m-a uimit tot, așa că, după ce am obținut bursa, am zis că ar fi mare păcat și o greșeală incredibil de mare să ratez oportunitatea.
Un cuvânt care descrie cum te-ai simțit când ai aflat că ai primit bursa?
Extaz. Imediat am început să sun pe toată lumea. M-am simțit foarte bine!
Ce vrei să studiezi mai departe?
Aș vrea să mă axez pe zoologie, ecologie sau biologie marină. Astea sunt opțiunile pe care le am deocamdată.
Cum ți se par măsurile implementate în școală în ceea ce privește pandemia?
E curat în clădire, ceea ce ajută foarte mult. Mă simt în siguranță. Și se curăță mereu, oamenii chiar sunt foarte insistenți în ceea ce privește curățenia.
Care e prima ta amintire?
Am două, nu știu care din ele s-a întâmplat întâi. Eram la țară și fie era ziua și erau foarte mulți brotăcei prin curte, fie era seara spre noapte, iar eu eram tot în curte, căutând păianjeni și broscuțe. Cam asta făceam eu când eram mic. Într-o zi am găsit o broască foarte mare în curte și am adus-o în casă, iar tataia m-a văzut și s-a supărat. (Râde.) Oricum, astea cred că sunt cele mai frumoase amintiri ale mele.
Cum crezi că va fi lumea peste 50 de ani?
Dacă va mai fi lumea peste 50 de ani. Depinde. Posibil ca încălzirea globală să ne distrugă pe toți, pentru că nimeni nu face nimic. Doar câțiva oameni iau atitudine, dar nu e de ajuns. Nimeni care are fonduri și putere nu face nimic.
Cine sunt eroii tăi preferați din lumea reală?
Unul este David Attenborough, prin câți oameni a informat prin documentarele lui despre situația gravă în care e lumea. Apoi, Marjory Stoneman Douglas, o doamnă din Statele Unite care a reușit să salveze de la distrugere Mlaștina Everglades, un biotop incredibil, refugiu pentru nenumărate animale. Un alt erou din viața reală este mama mea, pentru că mă uimește cu perseverența ei în fiecare zi. E o persoană care poate să lucreze foarte mult, care nu se dă bătută și de asta o admir. Mama este directorul liceului Gheorghe Lazăr din București. Și eu am studiat acolo și nu vă mai spun ce severă a fost cu mine la școală! (Zâmbește)
Un obiect neobișnuit și important pe care-l păstrezi cu tine mereu?
Am mai multe asemenea obiecte. De exemplu, un caiet de desen cu penar, pentru a desena animale. Dar și un caiețel pentru notițe, dacă văd un animal pe care apoi o să-ncerc să-l identific când ajung acasă.
***
BIANCA NEDELCU
Blogul Transylvania College: Știu că ești din Oradea și că te-ai mutat în Cluj-Napoca pentru a învăța la Transylvania College. Cum te simți deocamdată în Cluj?
Bianca Nedelcu: M-am mutat în Cluj cu o săptămână înainte de școală. Orașul e foarte OK, mi se pare foarte organizat și curat. Mă simt în siguranță.
Ești de trei zile în Transylvania College. În mod evident este greu să-ți formezi o părere într-un timp atât de scurt, dar totuși aș vrea să știu: cum ți se pare școala până acum?
Îmi plac foarte mult profesorii, orele, se vede schimbarea de la școala de stat la Transylvania College. Profesorii sunt mult la grijulii, le pasă de fiecare elev în parte și se vede dedicația lor. Mă simt bine, cam toți profesorii mă știu după nume. Iar la stat, după atâția ani, majoritatea profesorilor nu-mi știau numele. Mi se pare un mediu prietenos, aproape ca o familie, ca și cum aș fi îngrijită. E o comunitate foarte unită. Colegii sunt foarte de treabă, m-au ajutat și mă îndrumă când nu știu ceva. Clădirea e foarte interesantă; totul e foarte colorat, foarte plin de viață.
Un cuvânt care descrie cum te-ai simțit când ai aflat că ai primit bursa?
Mândră de mine, deși aveam pretenția de la mine să iau bursa asta. Sunt un pic perfecționistă la nivel de note, îmi place tot timpul să fiu cea mai bună. Înăuntrul meu, cred că m-am așteptat să obțin bursa. Cum spuneam, am avut pretenția asta de la mine.
De ce ți-ai dorit să studiezi la Transylvania College?
Pentru că-mi place foarte mult mediul. Mi se că e altceva și aveam nevoie de asta. Simt că mă va ajuta în viață. Simt că aici mă pot dezvolta, chiar pot să fac ceva. Am o prietenă în școală, am fost colege de bancă la stat. Am vizitat școala împreună anul trecut, iar asta m-a convins. Apoi am dat examenul și am venit și eu aici.
Cum ți se par măsurile implementate în școală în ceea ce privește pandemia?
Mi s-a părut foarte inteligent să facem testul de Covid înainte de a veni la școală. Se folosesc măști, totul e curat, dezinfectat, nu mi se pare că suntem expuși vreunui pericol.
Ți-e dor de Oradea?
Sigur că mi-e dor de prieteni și de părinți, dar sunt preocupată cu ce se întâmplă în școală. Am destule aici care să-mi ocupe capul.
Ce te interesează să studiezi pe mai departe?
Vreau să merg la Drept. Simt că asta mă pasionează.
Cum crezi că va fi lumea peste 50 de ani?
Foarte evoluată probabil, tehnologic vorbind. Sper doar că vom face ceva acum pentru a salva mediul. Dacă nu, peste 50 de ani nu ne va fi foarte bine.
Cine sunt eroii tăi preferați din lumea reală?
Mama, o persoană foarte independentă. Ea e cea care m-a crescut și mereu când mă uitam la ea o admiram pentru că era foarte puternică, nu-i era frică de nimic.
Mai ai ceva de adăugat?
Că sper să reușesc să mă implic în cât mai multe proiecte din școală și să mă integrez.
Interviu realizat de Lavinia Bălulescu.
Traducere din română în engleză: Alexandra Chihaia.
No Comments