22 Mar Diana Vancea, Deputy CEO: „Transylvania College e ca Făt Frumos: crește într-o zi cât alții într-un an. E extraordinară dinamica pe care o are școala!“

Diana Vancea lucrează în Transylvania College (Cluj-Napoca) din aprilie 2021 și este Deputy CEO. În urmă cu 8 ani, lucra tot în Transylvania College, iar în 2021 a ales să se reîntoarcă aici. Într-un interviu pentru Blogul Transylvania College, Diana a vorbit despre parcursul ei profesional, pandemie, provocări și lucruri care pot să schimbe o zi în bine.

Blogul Transylvania College: Din aprilie 2021 ești Deputy CEO la Transylvania College. Ce presupune mai exact rolul tău în școală?

Diana Vancea: Da, așa este, din aprilie anul trecut sunt Deputy CEO la Transylvania College și rolul meu aici se leagă de extinderea proiectelor și inițiativelor educaționale ale Transylvania College în România. Dar, dincolo de acest job title, în fiecare zi lucrez împreună cu Ruxandra și echipa SLT (n.r. – Senior Leadership Team) cu gândul de a oferi copiilor noștri „the best educational & human experience and fit for future education“. Și, pentru că nu ai cum să transformi acest gând în realitate fără să ai contact direct, zilnic, cu copiii și cu profesorii, un alt rol care mi-e foarte drag și care mă ajută să iau pulsul realității este cel de Form Tutor la Year 10 – Red Bears. 

În urmă cu 8 ani ai lucrat tot în Transylvania College (TC), pe postul de HR Manager. Povestește-ne despre experiența ta profesională de când ai plecat din TC și până la revenire.

Hmmm, primul impuls a fost să-ți răspund „regulamentar“ la întrebare și să-ți spun ce am făcut după ce am plecat din Transylvania College. Dar îmi place istoria și asta m-a învățat să observ recurența, pattern-urile din ceea ce ni se întâmplă. Așa că nu voi răspunde strict la întrebare și voi fi fair cu cronologia: înainte de prima mea experiență ca HR Manager în Transylvania College, am coordonat activitatea de recrutare în Banca Transilvania. Motivul pentru care am venit aici în 2012 a fost să găsesc cel mai bun mediu pentru educația copiilor mei. Am venit, m-am convins, iar după doi ani am revenit în Banca Transilvania (BT), care începea proiectele mari de achiziții ale unor alte bănci, de digitalizare și eficientizare a proceselor, din care am făcut parte. În ultimii ani în BT am avut rolul de Director Adjunct de Resurse Umane și am lucrat cu profesioniști și oameni minunați, de la care am învățat nu doar business, dar și cum să ai rezultate într-un mod etic și uman. Pentru mine BT va fi întotdeauna acasă, așa cum e și Transylvania College.

De ce ai ales să revii la Transylvania College în 2021?

Ca în orice context de schimbare majoră în viață, sunt mai multi influenceri și mai multe motivații care se întâlnesc în același timp și îți dau curajul să fii un alter ego, să riști, să speri, să fii un Sisif care ajunge la destinație. Mai potrivit ar fi să-ți răspund cine m-a convins: Ruxandra (n.r. – Ruxandra Mercea, CEO Transylvania College), care mi-a povestit cu multă pasiune și încredere despre proiectele Transylvania College și despre ce am putea realiza împreună. M-a mai convins și familia mea, care m-a susținut întotdeauna și căreia îi sunt recunoscătoare. Iar în ceea ce privește motivația e simplu: educația și copiii din România, un viitor bun pentru ei în țară sau oriunde aleg să fie și mulțumirea că în fiecare zi pot contribui și eu la sclipirea din ochii elevilor noștri.

Cum ai regăsit Transylvania College la 7 ani de la plecare? Ce ți se pare că s-a schimbat și ce a rămas la fel? Spre exemplu, ai putut remarca schimbările aduse de implementarea procesului de wellbeing în școală în ultimii ani?

Wow!, revenirea a fost surprinzătoare, nu mă așteptam să văd atâtea schimbări! Mi-am dat seama că Transylvania College e ca Făt Frumos: crește într-o zi cât alții într-un an. E extraordinară dinamica pe care o are școala! În 7 ani s-a închegat o identitate coerentă, cu viziune, misiune și competențe care nu sunt scrise doar pe pereți, dar sunt urmărite în toate interacțiunile dintre profesori și copii, în procesul de management al performanței din școală și în limbajul de zi cu zi al colegilor. Da, se simte că s-a investit mult în cultura și în starea de bine a profesorilor și a elevilor, s-au creat acea încredere și curajul de care e nevoie într-o organizație pentru a fi autentică, asumată și inovatoare.

În vara anului 2021 ai absolvit Facultatea de Psihopedagogie. Vorbește-ne despre asta!

Da, în vara 2021 am absolvit și Facultatea de Psihopedagogie la Universitatea Babeș-Bolyai (UBB), specializarea Învățământ Primar și Preșcolar, deși nu are legătură cu prima facultate pe care am terminat-o acum 20 de ani: Știinte Economice, specializarea Bănci și Burse de Valori (tot la UBB). Atât prima, cât și a doua facultate le-am făcut pentru că mă interesau domeniile și îmi pregăteam o carieră în acest sens. Probabil că are legatură cu respectul pe care îl am pentru profesii, pentru învățare și pentru a face lucrurile temeinic. Cred în importanța pregătirii pentru a face o meserie! Desigur, nu e suficient să termini o școală, acesta e doar punctul de pornire, abia de aici începi cu adevărat formarea. Apoi înveți în fiecare zi, din propriile experiențe, de la colegi și, cel mai important în meseria de profesor, de la copii. Ei te ghidează în fiecare zi. Trebuie doar să vrei să-i urmezi.

Care a fost una dintre cele mai mari provocări din cariera ta? 

E greu să aleg ceva anume, pentru că au fost foarte multe. În rolurile și organizațiile în care am lucrat am avut parte de provocări și proiecte majore cu o recurență aproape trimestrială și am învățat să mă bucur de greu, de schimbări, pentru că asta m-a format și m-a crescut profesional. Aș aminti doar proiectele de managementul carierei, proiectele de achiziții bancare, de digitalizare și schimbările de cultură organizațională la care am participat.

Cum a fost începutul pandemiei pentru tine și ce crezi că te-a ajutat să fii bine?

A fost foarte greu. A fost prima oară când am avut de gestionat un grad mare de incertitudine, anxietăți și frici generate de un „dușman comun“ față de care nu aveam niciun control, la o scală mare. La momentul respectiv aveam mii de angajați care, într-o formă sau alta, aveau nevoie de sprijin în sensul ăsta. Asta m-a și ajutat: văzând problemele și nesiguranțele colegilor mei de atunci, am reușit să trec mai repede peste propriile frici și să le transmit încredere și normalitate.  

Povestește-ne ceva despre familia ta! 

Am o familie clasică, un soț și doi copii, și mă bucur de ea în fiecare zi, cu bune și cu mai puțin bune, așa cum scrie pe frigiderul nostru: „As far as anyone knows, we’re a nice, normal family“. 😊 În rest, țin mult la intimitate, așa că mă opresc aici cu răspunsul.

Lucruri care pot să schimbe o zi din viața ta și să o facă mai bună?

Oooo, sunt atât de multe și in timp au devenit tot mai simple: daca la 20 de ani era nevoie de lucruri/întâmplări majore, de genul: să obțin un anumit job, să fiu promovată, să am nu știu ce lucru, acum mă bucură o zi cu soare, câteva ore petrecute în natură, un film și o carte bună, zâmbetul copiilor, un râs din tot sufletul, un gest de bunătate, joaca sub diferite forme. Aș putea continua, pentru că lumea și viața din jurul nostru sunt atât de frumoase…

O întrebare care nu ți s-a pus niciodată și la care ai vrea să răspunzi? 

Dacă ai fi Dumnezeu pentru o zi, ce ai face pentru omenire? Este o întrebare pe care le-o adresez și copiilor și primesc cele mai faine răspunsuri, așa că o să ți le spun: „aș da dulciuri tuturor copiilor, i-aș face pe oamenii mari să se înțeleagă, să nu se mai certe, aș stopa poluarea, aș face orele afară, aș vrea să fiu nemuritor“. 😊

Vrei să mai transmiți ceva comunității Transylvania College?

Vreau să le spun doar că sunt bucuroasă să fac parte din comunitatea Transylvania College și că abia aștept să reluăm evenimentele și proiectele care ne apropie!

Interviu realizat de Lavinia Bălulescu. Traducere din română în engleză: Dragoș Chiș.