fbpx
 

19 May Bianca Ciui: „Fiecare copil e unic, are propriul temperament și propriul ritm de dezvoltare“

CLICK HERE TO READ IN ENGLISH!

Bianca Ciui (34 de ani) este profesor în învățământul preșcolar în grădinița din Transylvania College (Cluj-Napoca). Într-un interviu pentru blogul școlii, Bianca a vorbit despre munca ei, provocări și despre cum s-a adaptat pandemiei. 

Blogul Transylvania College: Vorbește-ne despre ce a fost pentru tine înainte de a lucra la Transylvania College (TC) și cum ai ajuns aici.

Bianca Ciui: Lucrez în cadrul grădiniței TC din anul 2008. Am absolvit Pedagogie în învățământul primar și preșcolar, iar încă din ultimul an de facultate (2008) am început un program de voluntariat cu Școala Internațională, așa cum se numea în acea perioadă. Imediat după absolvire, am susținut un interviu pentru angajare, urmat de câteva probe practice. Am trecut cu brio prin toate etapele, urmând ca din toamna acelui an să fac parte din echipa TC. În primii doi ani am fost Assistant Teacher. A fost o perioadă ideală pentru a căpăta experiență și pentru a descoperi ceea ce înseamnă cu adevărat principiile și valorile după care ne ghidăm, iar apoi am devenit Form Tutor (profesor în învățământul preșcolar) „specializat” pe grupa mijlocie și grupa mare. Între timp am absolvit cursurile de masterat „Consiliere școlară și asistență psihopedagogică“ și mi-am dorit să fac ceva mai mult. Așa am început orele de logopedie cu copiii care aveau nevoie de intervenție în ceea ce privește dezvoltarea limbajului. În acest an, sunt Form Tutor pentru grupa Yellow Apples 2 (grupa mijlocie), categoria de vârstă fiind 4-5 ani.

În ultimii ani, în Transylvania College a început implementarea unui proces de wellbeing. Tu, personal, cum te raportezi la acest proces?

Faptul că s-a implementat procesul de wellbeing, iar noi facem parte din acest proiect, ne demonstrează că am trecut la un alt nivel. Pot spune că există o mult mai bună comunicare atât cu colegii, cât și cu elevii. Ne dorim să avem copii încrezători, independenți și motivați să-și descopere potențialul. Noi, profesorii, le oferim sprijin, îndrumare, validare a potențialului. Și cum se poate face acest lucru dacă nu prin blândețe, comunicare, empatie și multă grijă față de ei și față de nevoile lor? Iar ca să ajungem aici, pe parcursul anilor am învățat că cel mai important este să înveți să fii bine cu tine însuți. Să conștientizezi momentul, să accepți lucrurile care se întâmplă în jurul tău și, nu în ultimul rând, să fii recunoscător pentru tot ce ai.

Cum a fost pentru tine începutul pandemiei și ce te-a ajutat să fii bine?

Îmi amintesc și acum momentul în care s-a anunțat că vor fi închise școlile și grădinițele. Simțeam un nod puternic, știam că va avea loc o schimbare mare în viața noastră și a copiilor, începând cu interdicțiile care erau impuse de stat și faptul că treceam la mediul online. Mă gândeam constant la familia noastră, la soț, la părinți și cel mai mult la fetița mea, care atunci avea puțin peste doi ani și jumătate. Începutul a fost greu, deoarece cel mai mult îmi lipseau prezența fizică în grădiniță, socializarea și interacțiunea directă cu elevii. Totul era nou și, în adâncul sufletului, știam că trebuie să mă adaptez după noile cerințe, dar trebuia să le iau cumva pas cu pas și să le prioritizez. Un mare ajutor l-am primit din partea colegilor, a conducerii și în special din partea directoarei grădiniței, Miss Cristina Ungvari. Am inceput să avem întâlniri online în care fiecare dintre noi avea parte de un „sharing moment“, iar simplu fapt că puteam efectiv să verbalizez ceea ce simt și să observ că nu doar eu trec prin anumite stări a început să mă ajute enorm. Am avut încredere în mine, în cei apropiați și am reușit să rămânem „conectați“.

O altă mare provocare pentru mine și pentru soțul meu a fost faptul că amândoi lucram de acasă, iar fetița noastră avea nevoie de atenție mai tot timpul. Am observat că de fiecare dată când deschideam laptopul știa că urmează să am o întâlnire online cu copiii sau că urmează să pregătesc activități. Era foarte curioasă și își dorea să stea în preajma mea tot timpul. Normal! Îi lipseau colegii de la grădiniță, educatoarele, activitățile, practic tot ce ținea de mediul academic. Așa că m-am gândit: „Ce-ar fi să încerc să o implic, atât cât se poate, în activitatea mea zilnică?” A fost cea mai bună alegere la acel moment. La activitățile online cu grupa participa și ea, chiar dacă era cu aproape doi ani mai mică, și cel mai mult m-a ajutat să pregătesc activitățile filmate pentru copilașii din grupă. Au existat două mari avantaje. Primul: mă simțeam mult mai relaxată în momentul în care trebuia să mă filmez și Thea era alături de mine. Și al doilea: Thea era implicată în activități, învăța și descoperea lucruri noi, iar ei i se părea fascinant.

Știu că și fiica ta e la grădinița din cadrul Transylvania College. Cum s-a adaptat aici?

Da, așa este. A început la Grupa Teddies (creșa) când avea un an și 10 luni, iar eu trebuia să mă reîntorc la muncă din concediul de maternitate. Din fericire, s-a acomodat foarte repede. Cum așa? A avut parte de educatoare minunate, creative, empatice și cu un suflet cald și minunat și doresc să le mulțumesc încă o dată pentru acest lucru. În momentul de față, merge la grădiniță cu mare drag, are prieteni despre care ne povestește acasă zilnic… E foarte fericită, iar noi, părinții, considerăm că nu ar fi existat un loc mai potrivit pentru ea.

Vorbește-mi și despre rolul tău de logoped.

În 2010 am absolvit cursurile de masterat în „Consiliere școlară și asistență psihopedagogică”. Mi-am dorit foarte mult să-mi dezvolt și această latură. Astfel, am avut ocazia să lucrez cu copiii care aveau nevoie de îndrumare în această direcție. Fie că a fost vorba de învățarea și consolidarea pronunțării corecte a unor sunete sau corectarea dicției și a îmbunătățirii discursului copiilor, a fost o perioadă cu multe satisfacții și împliniri. 

Ce provocări profesionale ai întâmpinat de-a lungul anilor și cum le-ai traversat?

„Dacă îmi spui, o să uit. Dacă mă înveți, poate o să-mi amintesc. Dacă mă implici, o să învăț”, spunea Benjamin Franklin. Asta am învățat de-a lungul anilor. Fiecare copil e unic, are propriul temperament și propriul ritm de dezvoltare. În activitatea mea cu copiii, încerc să observ potențialul fiecăruia, implicându-l și responsabilizându-l în activitățile zilnice. Este foarte important ca ei să fie înțeleși și să încercăm să vedem lumea prin ochii fiecăruia. 

Mi-aș dori să vorbesc puțin și despre despre starea de bine și încredere. De-a lungul timpului, am învățat să am o relație bună cu mintea mea și cu trăirile personale. Dacă se întâmplă asta, cei din jurul meu (și aici mă refer la copii) vor fi mult mai relaxați, mai încrezători și deschiși spre comunicare. Au existat perioade mai dificile, pe care eu și copiii am reușit să le depășim prin intermediul practicilor de tip mindfulness. 

Ce ți-a adus sau ce îți aduce cea mai mare satisfacție profesională? 

E o mare bucurie atunci când mă întâlnesc întâmplător pe hol cu elevi pe care i-am avut la grădiniță, dintre care unii au ajuns chiar și la liceu. Și încă își amintesc de mine, mă strigă și primesc îmbrățișări din partea lor. O mare satisfacție pentru mine este atunci când observ că există progrese zilnice în ceea ce privește exprimarea curiozității, explorările perceptive ample, însușirea tot mai bună a limbajului, desfășurarea de jocuri tot mai complexe și mai ales integrarea în activitățile sistematice din grădiniță. Iar când copilașii mă îmbrățișează, îmi arată că se simt bine și fericiți sau pur și simplu îmi spun: „Miss, te iubesc!“, asta e cea mai mare satisfacție!

Revenind la subiectul pandemiei: cum e munca ta alături de copii în această perioadă?

La început a fost ușor diferit, nu știam dacă o să ne infectăm sau nu, ne întrebam frecvent dacă se va închide iar grădinița… O mare atenție este acordată dezinfectării jucăriilor și a spațiului din sala de grupă. Apoi copilașii aveau nevoie de sprijin emoțional și academic. Pot să zic că a fost ușor dificil prima săptămână, până am intrat în noul ritm. Ne-am obișnuit atât de bine și de repede cu noile măsuri, încât tot ce facem acum mi se pare normal. 

Ai vreun mesaj pentru părinții copiilor de grădiniță care ne citesc acum?

Îi încurajez să aibă încredere în noi și în activitatea noastră academică. Suntem implicați și dornici să descoperim valorile și potențialul fiecărui copil în parte. În această perioadă de pandemie, chiar dacă a trecut mai bine de an de când a început, copiii încă au nevoie de înțelegere, susținere emoțională și, cel mai important, alocarea acelui timp de calitate petrecut împreună cu părinții.

Interviu realizat de Lavinia Bălulescu. Traducere din română în engleză: Alexandra Chihaia.

CLICK HERE TO READ IN ENGLISH!

Lavinia Balulescu

Lavinia Bălulescu

Journalist, Content Creator

Lavinia Balulescu
Lavinia Bălulescu
lavinia.balulescu@transylvania-college.ro

Journalist, Content Creator

No Comments

Post A Comment