21 Apr Andra Zăvăleanu, părinte din comunitatea Transylvania College: „Aici copiii sunt pregătiți pentru viață”
CLICK HERE TO READ IN ENGLISH!
Andra Zăvăleanu, Business Development Manager al Academiei de fotbal „Viitorul Cluj”, este o mamă din comunitatea Transylvania College (TC) originară din Sibiu, dar care locuiește în Cluj-Napoca din 1999, de când a venit aici la facultate. Andra și soțul ei, Răzvan Zăvăleanu, au în școală trei copii: Vlad (Year 1), Ștefan (Year 3) și Rareș (clasa a VIII-a). Într-un interviu pentru Blogul TC, Andra a vorbit despre„Viitorul Cluj”, despre experiența în comunitatea Transylvania College și despre cum a trecut prin începutul pandemiei.
Blogul Transylvania College: Ce a fost pentru dumneavoastră din punct de vedere profesional înainte de „Viitorul Cluj”?
Andra Zăvăleanu: Sunt de profesie economist și am lucrat în bancă timp de aproape 12 ani. După al doilea copil nu m-am mai întors la locul de muncă. Aveam o funcție de conducere cu răspunderea aferentă, satisfacțiile nefiind pe măsură, așa că am decis să fac ceva pe cont propriu. Astfel că, pe lângă diverse alte proiecte personale, ocup acum poziția de Business Development Manager la Academia de fotbal „Viitorul Cluj”. Este un job care-mi aduce multe satisfacții, în special pentru că lucrăm cu copii și le vedem evoluția.
Care este rolul soțului dumneavoastră, Răzvan Zăvăleanu, în academie?
Soțul meu conduce o altă companie, specializată în insolvență, RTZ & Partners, dar, datorită pasiunii pe care o are pentru fotbal, a achiziționat „Viitorul Cluj” în toamna anului 2017 și este președintele academiei. Eu m-am implicat aici acum aproape doi ani, din dorința de a contribui la dezvoltarea acestui proiect abordând un tip de management diferit de ceea ce se întâmplă în mod uzual în fotbalul românesc.
Vorbiți-mi despre academie și despre latura de responsabilitate socială.
Avem la academie în jur de 350 de copii, care sunt împărțiți în grupe de amatori (de inițiere și de dezvoltare) și grupe de profesioniști. Acestea din urmă încep de la 14 ani. Din acest sezon competițional avem și echipă de seniori. La grupele de profesioniști avem sportivi pe care-i selectăm din toată țara și chiar de peste hotare. Copiii care nu sunt din Cluj-Napoca beneficiază de cazare, masă, școlarizare și, în general, de toate condițiile necesare bunei lor dezvoltări ca oameni și ca sportivi. În plus, tot pe partea de responsabilitate socială, am încheiat recent o convenție de colaborare cu Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului. Colaborarea constă în cooptarea lunară a unui număr de 10 copii, cu vârste cuprinse între 6 și 12 ani, cu scopul de a desfășura antrenamente tactice, tehnice, mentale, jocuri educative, ședințe de educație nutrițională, de igienă, sub îndrumarea și supravegherea unei persoane din staff-ul nostru tehnic (antrenor sau preparator fizic). În cazul în care unii dintre aceștia sunt talentați și pasionați de fotbal, ei vor putea, treptat, să adere la una din grupele noastre, fără taxă, bineînțeles.
Ce puteți să-mi spuneți despre performanțele jucătorilor din academie?
Avem mulți jucători pe care i-am transferat la echipe din Liga I sau a II-a, la Gaz Metan Mediaș, Petrolul Ploiești, FCSB, iar de anul acesta avem și echipă de seniori în Liga a IV-a, aceasta fiind o scenă de expunere a jucătorilor academiei noastre. Un motiv de mândrie pentru noi sunt jucătorii Ghindoveanu și Șteau, care acum evoluează la Duisburg, respectiv Sassuolo.
Cum comentați prejudecata că „de obicei femeile nu sunt interesate de fotbal”?
Nu pot să zic că am fost interesată de fotbal, dar am învățat treptat și, fiind o afacere de familie, am vrut să mă implic, pentru că se simțea nevoia unui management de altă natură. Așa am constatat că-mi place. Nu mă așteptam, dar am descoperit că e un domeniu foarte interesant și care oferă multe satisfacții.
Sunteți în comunitatea Transylvania College de patru ani. Ați observat schimbări în acest timp din punct de vedere al implementării procesului de wellbeing în școală?
Da. La wellbeing am apelat și noi pentru toți cei trei copiii.
Puteți detalia, pentru persoane din afara comunității TC, la ce vă referiți când spuneți că ați apelat la ajutorul reprezentanților școlii pe partea de wellbeing?
Am avut întâlniri cu psihologi din școală pentru diverse situații pe care le-am întâmpinat la început și pe parcurs cu fiecare dintre copii. Vorbim de probleme de care fiecare dintre noi s-a lovit într-o anumită măsură, dar pe care, poate, nu am avut ocazia să le tratăm: dificultăți de adaptare la un mediu necunoscut, o limbă străină omniprezentă, emoții la începutul fiecărei zile de școală și așa mai departe. Sigur că aceste întâlniri au ajutat. În primul rând, noi ne-am liniștit, pentru că întreg personalul a dat dovadă de implicare și ne-a oferit feedback-ul de care aveam nevoie. Toți copiii sunt acum bine integrați în clasele lor, adaptați, au prieteni și sunt apreciați de profesori.
Cum ați trecut prin provocările de la începutul pandemiei?
Foarte greu am trecut, pentru că era carantină și eram toți acasă. Vă dați seama, cinci membri ai familiei, dintre care trei copii, doi care trebuiau asistați constant. Cu școala online a fost foarte dificil la început, copiii nu erau obișnuiți cu tehnologia, indicațiile profesorilor nu erau live, ci înregistrate, deci toate explicațiile suplimentare trebuiau să vină de acasă. Soțul era singurul care mai putea lucra ceva. Din fericire, profesorii din Transylvania College s-au adaptat pe parcurs și au ținut cont de feedback-ul pe care noi, părinții, l-am dat. Apoi copiii au început să se descurce și singuri. Pe scurt, începutul a fost greu, apoi lucrurile au început să funcționeze. Totuși, sperăm că va continua școala cu prezență fizică și nu în mediul online.
Cum ați descrie Transylvania College unei familii care, să spunem, s-a mutat recent în Cluj și caută o școală?
Școala ne-a fost recomandată de niște prieteni. Băiețelul mijlociu a fost primul care a fost înscris aici și am avut o experiență foarte bună. Fiind un copil mai timid, am observat că după numai trei luni de școală a devenit mai expansiv, mai sociabil. Asta ne-a convins să-i înscriem la TC și pe ceilalți doi. La acel moment ne-a plăcut ideea de curriculă străină, în primul rând pentru învățarea „nativă” a limbii engleze. Dincolo de toate, ne-au plăcut însă încrederea, aptitudinile sociale câștigate de copii și latura practică a programei. De exemplu, când am fost la Ziua Porților Deschise, m-a atras să văd că elevii sunt implicați în tot felul de proiecte pe care le gestionează singuri: proiecte de voluntariat, proiecte de debate și așa mai departe.
Cum vă raportați la partea aceasta practică a lucrurilor?
Pe mine lucrurile practice m-au atras mereu, poate și datorită jobului și pregătirii. De asemenea, în studenție am făcut parte din AIESEC (Asociatia Internaţională a Studenților în Economie și Management) și, dacă n-aș fi făcut asta, ci aș fi rămas doar cu facultatea, cu siguranță nu aș fi avut aceeași expertiză. Asta apreciez la Transylvania College, că aici copiii sunt pregătiți pentru viață.
Interviu realizat de Lavinia Bălulescu. Traducere din română în engleză: Alexandra Chihaia.
CLICK HERE TO READ IN ENGLISH!
No Comments