31 Mar Florina Popîrțac: „Îmi place foarte mult energia copiilor din Transylvania College”
CLICK HERE TO READ IN ENGLISH!
Florina Popîrțac (34 de ani) lucrează în Transylvania College (Cluj-Napoca) de la sfârșitul lunii februarie 2021 și este director de inovare. Florina s-a născut în Cluj-Napoca, a copilărit în Baia Mare și a revenit în Cluj la facultate. Într-un interviu pentru Blogul Transylvania College, Florina Popîrțac a vorbit despre parcursul ei profesional, planuri, familie și despre cum se vede Transylvania College prin ochii săi.
Blog Transylvania College: Ce a fost în viața ta pe plan profesional înainte de Transylvania College?
Florina Popîrțac: Am experiență în două industrii. Am început cu industria financiară (am lucrat pentru Royal Bank of Scotland – RBS), după care am făcut trecerea spre piața muncii, unde am lucrat pentru grupul Adecco timp de șapte ani. La Adecco am fost în echipa de Sales & Marketing; am început pe partea de Branch Manager, ocupându-mă de companiile mari din regiunea Transilvania, apoi am trecut pe partea de Key Account Manager, unde am lucrat cu corporațiile prezente pe piața din România, companii cu peste 1.000 de angajați. Ca nivel de interacțiune, eram responsabilă de interacțiuni cu top management. CEO, HR, directori financiari, cam acestea erau persoanele cu care aveam discuții pentru creșterea performanței din punct de vedere al resurselor umane. În RBS m-am ocupat de private banking, lucrând cu aceleași categorii de stakeholders, doar că mă ocupam de ei ca persoane fizice, de creșterea veniturilor, prin produse structurate de investiții.
Vorbește-ne și despre studiile tale.
Am început cu două facultăți: Matematică-Informatică și ISE. Matematica a fost prima mea alegere, pentru că îmi plac foarte mult cifrele, partea de analiză, iar ISE-ul a fost inițial doar o alternativă, ca să pot să descopăr economia. După primul an mi-am dat seama însă că economia îmi place mult mai mult, că e exact mixul între oameni și cifre pe care-l căutam eu, nu doar partea de a sta singur și de a analiza. În concluzie, am terminat ISE-ul, Afaceri Internaționale, după care am făcut un master în Business Administration. Apoi a urmat un MBA la Universitatea Hull, în Anglia.
Povestește-ne despre acest MBA. Cum ai ajuns la Hull?
Am câștigat o bursă din partea Ziarului Financiar, în special pentru experiența în două industrii, financiar și piața muncii. E vorba o bursă de 15.000 de euro pentru un MBA de doi ani. Am mers la module la Hull, dar profesorii au venit și aici, în Cluj. Lucrarea de dizertație mi-am făcut-o despre Service Innovation și am obținut și distincție. Lucrarea mea va fi publicată într-o carte, alături de alte lucrări cu distincție de la Universitatea Hull.
Am vorbit de zona financiară și de piața muncii. Ajungem acum și la Transylvania College. De ce ai ales să lucrezi aici?
Am un mix în care îmi împart timpul. Pe primul loc e familia, după care vine partea profesională și mai fac și voluntariat de la 16 ani. Voluntariatul pe care l-am început a fost pe partea de educație; am un foarte mare interes pentru zona asta și, în momentul în care a apărut oportunitatea legată de Transylvania College, faptul că vorbim de educație a fost primul punct de motivație pe agenda mea. După care mi-au plăcut foarte mult interacțiunile cu Ruxandra și cu ceilalți stakeholders și am zis, OK, trebuie să vin aici! Am văzut o mare oportunitate de dezvoltare, atât pentru mine ca persoană, cât și pentru a dezvolta organizația prin rolul meu, prin îmbunătățirea proceselor existente.
Cum se vede școala Transylvania College acum, la început de drum? Care e sentimentul?
Îmi place foarte mult energia copiilor din Transylvania College; zumzetul pe care-l aud în pauze îmi dă energie și mie! Sunt în etapa în care încerc să cunosc toți oamenii, să văd ce așteptări are fiecare, ca după aceea, peste trei-patru luni, să vin cu partea de îmbunătățiri. Vreau să lucrez cu toată echipa Transylvania College, indiferent că vorbim de elevi, de profesori sau de persoane din echipa de leadership. Desigur că sunt și lucruri pozitive, și lucruri negative, ca în orice organizație, iar asta e normal, deoarece niciodată nu va fi toată lumea mulțumită, dar, pas cu pas, încercăm să creștem nivelul de satisfacție. Acesta o să fie și unul dintre rolurile mele: să evaluez nivelul de satisfacție pentru părinți, al profesorilor și elevilor și să vedem cum putem să-l creștem.
Care sunt așteptările tale pentru perioada care urmează în școală?
După ce o să trec de etapa în care să cunosc multe persoane, inclusiv părinți, va începe o perioadă de analiză a tuturor informațiilor pe care le-am cules din întâlniri sau din alte date secundare, apoi voi seta o strategie de îmbunătățire. Cu siguranță sunt foarte multe lucruri, dar o să încerc să le trec printr-o lupă, să vedem care sunt cele mai urgente și care vor avea cel mai mare impact. Vor fi strategii pe termen scurt, dar și pe termen lung, iar acestea din urmă sunt victoriile mai mari. În mod evident o viziune mai bună vom avea pentru următorul an școlar.
Cât de mare e provocarea de a fi director de inovare în una dintre cele mai inovatoare școli din România?
Depinde și de așteptările celorlalți. Cu siguranță când vorbim despre inovare cele mai multe persoane cu care am discutat se gândesc doar la inovarea tehnologică, dar abordarea mea va fi pe mai multe planuri. Vreau să urmărim inclusiv îmbunătățirea proceselor existente, pentru a crește nivelul de satisfacție. Clar provocarea este mare, pentru că lumea va aștepta să vadă ceva palpabil, iar uneori schimbarea nu se vede imediat.
Ai vreun mesaj pentru comunitatea Transylvania College?
Mă bucur că fac parte din familia Transylvania College, aștept să cunosc pe toată lumea pas cu pas și, dacă o să uit pe cineva, îi rog să vină ei spre mine. Sunt o persoană foarte deschisă, încerc să-mi fac timp să discutăm și să ne cunoaștem. Împreună cred că putem să transformăm educația.
Vorbește-mi despre familia ta.
Sunt mama a doi copii, Sara (6 ani) și Victor (3 ani). Încerc să îmi aloc cât de mult timp pentru familie, dar nu mă interesează neapărat să fie o perioadă mare de timp; prefer să fie calitativ, chiar dacă e puțin timp. Adică în momentul în care stăm împreună încerc să fiu alături de ei, să fiu cu ei. De fapt, asta încerc să fac în timpul meu cu oricine: să fiu acolo și să se simtă valoarea timpului pe care-l dedic. Pentru educația copiilor mei încerc să nu mă uit doar la partea academică, ci și la partea de educație prin joc. Eu sunt și cercetaș și încercăm să mergem în natură, să descoperim, să ne conectăm cu natura. Apoi mai este partea de călătorii, le povestim despre culturi, să cunoască diversitatea, să înțeleagă că fiecare e unic și diferit, asta e ce încerc să le transmit copiilor mei. Pentru că ei compară și imită foarte mult în perioada asta. Este și ideea de Stonehenge, dacă e să ne gândim la o metaforă: ei sunt în mijloc și în jur sunt prietenii lor; îi încurajăm să-și ia de la fiecare calitatea care le place cel mai mult. În felul acesta nu vor avea decât de câștigat.
Lucruri care pot să schimbe o zi din viața ta și să o facă mai bună?
Cel mai mult îmi place zâmbetul, să văd oamenii care zâmbesc sau expresia feței care să-mi arate căldură. Dacă văd că cineva e fericit, automat îi fur din energia aia.
E mai greu acum cu zâmbetul, din cauza măștilor, dar cred că poți să vezi zâmbetul în ochii oamenilor.
Da, la copiii cei mai mici, care nu au măști, încă poți să vezi zâmbetul, dar da, corect, poți să-ți dai seama și pe ochi sau din comunicarea non-verbală. Și mai fac ceva: mă gândesc că oricum există undeva persoane care o duc mai rău. Mă ajută și faptul că am oameni minunați alături de mine!
Dimineața, când intri în Transylvania College, ce observi prima dată și ce rămâne cu tine pentru restul zilei?
Cum am povestit și mai devreme, dimineața, când vin, mă intersectez cu copiii. Zumzetul pe care îl aud îmi dă vibrații, apoi intru în birou cu foarte multă energie pozitivă, iar ziua mea e deja mai bună!
Interviu realizat de Lavinia Bălulescu. Traducere din română în engleză: Alexandra Chihaia.
CLICK HERE TO READ IN ENGLISH!
No Comments