28 Sep Povestea noilor bursieri Transylvania College în 10 întrebări și răspunsuri
Beatrice Isailă (Mediaș), Iasmina Constantin (Oradea) și Iacob Nanau (București) sunt elevii care au câștigat cea de-a patra ediție a competiției pentru bursele de excelență ale liceului. Cei trei au devenit, în anul 2020, bursieri pe întregul ciclu liceal al școlii Transylvania College din Cluj-Napoca. La trei săptămâni de la începerea școlii, ne-am întâlnit cu cei trei și i-am rugat să ne răspundă la 10 întrebări, pentru că vrem să știm mai multe despre ei și despre impactul pe care ar putea să-l aibă asupra lor acest nou început de viață la Transylvania College. I-am provocat să vorbească despre diverse teme, de la cum s-au adaptat, până la felul în care își imaginează viitorul omenirii.
***
BEATRICE ISAILĂ
Știu că nu ești din Cluj-Napoca, ci din Mediaș, și că te-ai mutat aici pentru Transylvania College. Cum ți s-a părut orașul în aceste aproape trei săptămâni scurse până la momentul în care facem interviul?
Îmi place Clujul. Oamenii sunt foarte drăguți și e foarte multă verdeață, cel puțin în zona școlii!
Cum ți se pare Transylvania College după aceste trei săptămâni? E cum ți-ai imaginat? E altfel?
Este mai mult decât îmi imaginam. Profesorii sunt foarte deschiși și se vede că le pasă cu adevărat de viitorul copiilor. Am remarcat că se folosește foarte mult tehnologia, dar e ceva accesibil. Și, de asemenea, e destul de mare clădirea!
Lucruri care te-au uimit aici, în Transylvania College?
În primul rând, partea cu tehnologia. Sunt proiectoare în fiecare sală de clasă, profesorii folosesc multe prezentări de tip PowerPoint pentru a ne explica, programul SIMS, apoi faptul că avem orarul online, că părinții pot să vadă online notele și tot. Îmi place foarte mult și că avem ore diferite, cu colegi diferiți. În funcție de ce materii ne-am ales să studiem, mergem în săli diferite și ne întâlnim cu alți oameni. De asemenea, profesorii sunt foarte implicați. De exemplu, de fiecare dată când am întrebat ceva, mi s-a răspuns, apoi am fost întrebată dacă am înțeles.
Cum ți se par măsurile legate de pandemie luate în Transylvania College?
Toate mi se par logice, de la purtarea măștii și distanțarea, până la intrarea și ieșirea pe părți diferite. Am înțeles că este și un roboțel la copiii mici, care le ia temperatura, și mi se pare foarte interesant. E un mediu sigur.
Care e prima ta amintire din această lume?
Cred că o zi de naștere de-a mea. Nu mai țin minte la câți ani. Știu doar că era ziua mea și că a venit o doamnă îmbrăcată în prințesă. Atât îmi amintesc de atunci.
În ce domeniu visezi să lucrezi?
Nu sunt sigură, dar am în minte câteva opțiuni. Îmi plac foarte mult științele, mă gândesc deci la partea asta. Dar în același timp mă gândesc și la zona de științe politice și sociologie.
Cum crezi că va fi lumea peste 50 de ani?
Cred că tehnologia și știința vor avansa foarte mult. Probabil se vor rezolva probleme medicale care acum nu au soluție.
Eroii tăi preferați din viața reală?
Părinții mei, care mă susțin în tot. Văd foarte bine cât de mult muncesc ei pentru mine și pentru sora mea!
Un obiect, unul neobișnuit și important, pe care îl păstrezi mereu cu tine?
Am un lănțișor cu o balerină, pe care l-am primit de la părinții mei când am împlinit 15 ani. Îmi place baletul, am făcut balet doi ani. Port lănțișorul mereu cu mine și simt că mă ajută. Îmi amintește că părinții mei sunt mereu aproape de mine.
Un cuvânt care definește cum te-ai simțit în momentul în care ai aflat că ai devenit bursieră Transylvania College?
Entuziasmată.
***
IASMINA CONSTANTIN
Știu că nu ești din Cluj-Napoca, ci din Oradea, și că te-ai mutat aici pentru Transylvania College. Cum te-ai obișnuit cu orașul în aceste aproape trei săptămâni scurse până la momentul în care facem interviul?
În prima săptămână am fost destul de confuză legat de cum funcționează orașul, cum să ajung la școală și așa mai departe. Dar deja în a doua săptămână am început să mă orientez în spațiu, iar acum mă descurc. E foarte multă lume în Cluj și e mult mai multă gălăgie decât în Oradea, dar îmi place. Cluj-Napoca e un oraș foarte frumos, mai ales centrul.
Cum ți se pare Transylvania College după aceste trei săptămâni? E cum ți-ai imaginat? E altfel?
Evident, totul e foarte diferit de ce știam până acum. Mi se pare foarte organizat. De asemenea, profesorii sunt foarte deschiși, înțelegători, iar orele sunt interactive și interesante. Suntem împărțiți pe trei grupe și suntem cel mult 10 într-o grupă.
Care ar fi avantajul acestor grupe?
Fiecare elev interacționează cu profesorul. De exemplu, cred că fiecare elev apucă să vorbească cel puțin de trei ori într-o oră. Sunt și copii care nu vor să interacționeze, dar sunt încurajați să intre în discuție.
Alte lucruri care te-au uimit aici, la Transylvania College?
Că e foarte mult spațiu verde și că școala se descurcă foarte bine în zona online. Mă refer la Google Classroom, apoi la faptul că fiecare elev are adresa lui de mail… E o comunicare foarte bună. Îmi mai place și faptul că lumea respectă normele de protecție referitoare la Covid.
Pentru că ai amintit de aceste norme, te rog să dezvolți un pic și să îmi spui cum ți se par măsurile legate de pandemie care au fost luate în Transylvania College?
Mi se par logice și tolerabile. M-a mai uimit și faptul că avem pe fiecare hol mai multe dispensere cu gel dezinfectant. Mă simt în siguranță!
Care e prima ta amintire din această lume?
Aveam trei ani, m-am pierdut într-un hotel în care eram cu ai mei în vacanță și am ajuns într-un lift.
În ce domeniu visezi să lucrezi?
Literatură sau științe politice.
Cum crezi că va fi lumea peste 50 de ani?
Nu știu. Sper că se va schimba ceva din felul nostru de a trăi.
Eroii tăi preferați din viața reală?
Bunica. E o femeie foarte puternică și m-a învățat multe lucruri.
Un cuvânt care definește cum te-ai simțit în momentul în care ai aflat că ai devenit bursieră Transylvania College?
Extaz.
***
IACOB NANAU
Știu că nu ești din Cluj-Napoca, ci din București, și că te-ai mutat aici pentru Transylvania College. Cum ți s-a părut orașul în aceste aproape trei săptămâni scurse până la momentul în care facem interviul?
Clujul este foarte frumos, mai ales centrul orașului. Nu că nu mă așteptam, dar pot spune că a fost o surpriză plăcută! Îmi place și că foarte ușor să te miști prin Cluj, și cu mașina, și cu busul, și cu bicicleta. De asemenea, oamenii sunt foarte faini. Am foarte mulți prieteni din Cluj, de dinainte să mă mut. Și ei sunt foarte mișto și mi-au arătat unele locuri, centrul istoric și alte zone importante. De asemenea, îmi place și cartierul Gheorgheni. Mi se pare nu bătrânesc, dar foarte chill, foarte liniștit, un mediu bun, fără mult zgomot, foarte fain.
Ți-e dor de București?
În unele aspecte mi-e dor de București, dar în mare parte – nu.
Cum ți se pare Transylvania College după aceste trei săptămâni? E cum ți-ai imaginat?
E mult mai bine decât m-am așteptat. Poate că sună foarte clișeistic, dar chiar este un loc plin de oportunități. Mi-am dat seama cât de mult le pasă oamenilor, după tot ce am aflat, din primele zile, de exemplu despre posibilitatea de a ne implica diverse programe. Și nu pentru profesori, ci pentru noi, pentru că ne va ajuta mai departe în viață. Îmi place și tipul de relație dintre profesor și elev. De exemplu, ora de matematică e împărțită în două: timpul în care lucrezi separat și timpul în care ești atent și vorbești cu profesorul. Și asta mi se pare o strategie foarte bună ca să faci totul foarte ușor de înțeles pentru toată lumea. Tactica asta e folosită și la restul orelor și elevul este mult mai egal cu profesorul. Asta e benefic.
Alte lucruri care te-au uimit aici?
Mediul, elevii… Toată lumea are o atitudine foarte pozitivă, dar într-un fel natural, nimic forțat.
Cum ți se par măsurile legate de pandemie care au fost luate în Transylvania College?
Mi se par în primul rând foarte logice, au sens. Îmi place și că ne-au explicat de ce au fost luate măsurile. Pe lângă faptul că trebuie să purtăm mască și să ne dăm cu dezinfectant pe mâini, ceva cu care presupun că mai toți oamenii sunt obișnuiți acum, există și un circuit de acces în școală. Intri pe o parte, ieși pe o parte, ceea ce eu cred că este foarte important. De asemenea, statul la distanță este logic. Stăm distanțați și afară, în pauză, cu mască pe față, pentru că poate mai bate vântul.
Care e prima ta amintire din această lume?
Cred că e ziua mea de la patru ani. Ba nu, când eram mai mic de atât și mergeam prin curte, la bunici, în zăpadă. Îmi amintesc cât de mare era zăpada! Era de două ori cât mine și trebuia să-mi fac un șanț prin ea ca să înaintez!
În ce domeniu visezi să lucrezi?
Cel mai probabil în inginerie sau arhitectură.
Cum crezi că va fi lumea peste 50 de ani?
Aș presupune că lumea va fi mai dezvoltată în orice domeniu. Cel mai fericit lucru care s-ar putea întâmpla ar fi să se descopere leacul pentru cancer.
Eroii tăi preferați din viața reală?
Aș zice – Elon Musk, pentru că, pe lângă faptul că e remarcabil ce face acum, e remarcabil și cum a ajuns aici.
Un cuvânt care definește cum te-ai simțit în momentul în care ai aflat că ai devenit bursier Transylvania College?
Ar fi două: satisfacție și eliberare. De stres, nu de altceva. Satisfacția a fost pentru faptul că mi-am atins scopul pentru care am lucrat un an, iar eliberarea – pentru că nu mai aveam gânduri că “dacă nu…“. Eu am început școala cu un an mai devreme decât ar fi trebuit. Anul trecut, când am aplicat prima dată pentru bursa de la Transylvania College, aveam 13 ani și urma să fac 14 în Year 10. Atunci nu am obținut bursa, din diferite motive, dar mi s-a oferit prilejul de a sta acasă un an și de a mă pregăti specific pentru ce îmi trebuia. Și mi-a mers foarte bine!
Cine sunt elevii care au primit cele trei burse de excelență în Transylvania College
No Comments