11 Mar Ariana Bâlc, elevă din Transylvania College admisă la University of the Arts London: “Aș vrea ca toată lumea să-și descopere pasiunea, așa cum mi-am descoperit-o eu!“

Ariana Bâlc are 18 ani și este elevă în Year 13 la Transylvania College (Cluj-Napoca). Ariana își dorește de mică să studieze Fashion Design, la Londra, iar recent a aflat că visul ei se va împlini: a primit o ofertă de studiu condiționată de la University of the Arts London (UAL). Într-un interviu pentru Blogul Transylvania College, Ariana a vorbit despre eforturile din spatele unei pasiuni și despre drumul parcurs pentru a ajunge să studieze la a doua cea mai mare universitate din lume pe domeniile artă și design.

Ești în Transylvania College de la începutul liceului. Ai venit aici știind ce vei face când vei termina?

Da. Am venit aici cu intenția să mă duc mai apoi la Londra. De la început am avut direcția.

Și care a fost mai exact direcția?

Fashion Design. La Londra, la University of the Arts London (UAL). E a doua cea mai bună universitate din lume pe domeniul care mă interesează pe mine.

Care universitate e considerată cea mai bună din lume la acest capitol?

Are o secție New York University (NYU). Iar UAL e a doua, după cea din New York. UAL are șase campusuri. Cel mai greu de intrat e la Central Saint Martins, unde acolo sunt cele mai bune cursuri, din arhitectură, fashion, jurnalism, comunicare.

Și tu asta ai vizat, Central Saint Martins.

Da. Am primit două oferte, acum trei săptămâni. Am aplicat la două cursuri, la UAL, specializări diferite, și am primit ambele oferte. Unul dintre cursuri se numește “Fashion Media Practice and Criticism” și celălalt – “Fashion Design Technology: Women’s Wear”. Gândul meu inițial a fost “Fashion Design Technology”, dar cei de la facultate, după ce mi-au văzut portofoliul, au spus că celălalt curs mi s-ar potrivi mai bine și m-au chemat la interviu. Am zis că da, sunt interesată, m-am dus și chiar mi-a plăcut. Atunci, la interviu, mi-au făcut și o ofertă personalizată.

Care a fost oferta?

Pe site-ul lor scrie că intri dacă iei la examene A* – A – B. Iar ca să iei la Artă A* (n.r. – A star) e ceva foarte rar, aproape imposibil. Ei mi-au spus, la interviu, că pe baza portofoliului meu pot să-mi facă o ofertă personalizată și că pur și simplu să le spun eu ce note consider eu că aș lua la examenul “A Level” ca să fiu sigură că intru.

Din ce știi tu, se întâmplă frecvent să se facă asemenea oferte personalizate în timpul interviului?

Nu e ceva frecvent. În perioada respectivă, erau interviuri șase zile pe săptămână. Și mi-au spus că au voie să facă cel mult cinci oferte pe loc de-a lungul unei săptămâni. Dacă nu îți fac pe loc o ofertă nu înseamnă că nu intri, dar se mai gândesc, îți răspund într-o săptămână-două. Oricum, pentru anul academic 2020-2021 au primit 50.000 de aplicații și rata de admitere este de undeva la 20%.

Și ție ți-au făcut oferta personalizată pe loc.

Da. Și am și acceptat. Pe loc. (Râde)

Și tu ce note ai spus că vei obține la “A Level”?

Eu, ca să fiu sigură, am pus cel puțin C. Ei au zis că e OK, să pun cât cred eu ca să fiu sută la sută sigură.

Când urmează examenele?

În aprilie am predare de portofoliu la Artă, iar examenele vor fi în mai-iunie.

Răspunsurile le primești…?

În august. Și deci abia în august știu 100% că am intrat. Dar cel mai probabil așa va fi. Oricum, legat de interviu, pot să spun acum, din experiență, că poți să te pregătești cât vrei tu, la UAL nu e cazul, pentru că nu știi la ce să te aștepți. Printre altele, pe mine m-au pus să-mi leg șireturile între ele. Adică m-au întrebat: “Poți să umbli cu șireturile legate?” Și am zis “da”. De fapt, cred că am zis “da” de panică. Dacă aș fi stat să mă gândesc, aș fi zis “nu”. Iar ei au zis: “Bine, încearcă”. Au vrut să vadă cum gândesc, dacă zic da sau nu înainte.

Și ai putut să mergi cu ele legate?

Da. Bine, probabil vor și să te scoată din toată starea aia. Oricum, unii candidați au zis că nu vor să facă treaba cu șireturile, că nu au înțeles, au întrebat de ce să o facă și așa mai departe. Bun, au mai fost și alte întrebări. De exemplu, care sunt calitățile mele cele mai importante și alte lucruri.

Care sunt etapele pentru a ajunge să studiezi la UAL?

În primul rând, este o listă de documente pe care trebuie să le pui în dosar, cum ar fi CV-ul, personal statement-ul (n.r. – un eseu), apoi te pregătești cu notele, trimiți și portofoliul. De fapt, sunt mai multe etape. În primă fază, tu depui aplicația, iar ei o citesc. Apoi, dacă le place aplicația, îți cer portofoliul. Dacă le place și portofoliul, îți dau niște lucruri de făcut într-un anumit interval de timp, să vadă dacă poți să respecți deadline-ul. De exemplu, îți dau de făcut două pagini mari. Dacă te încadrezi, ajungi la altă etapă: încă un deadline. Dacă îl treci și pe ăsta, poți fi chemat la interviu.

Cum te-ai pregătit în Transylvania College pentru depunerea dosarului?

Există în Transylvania College o persoană care se ocupă de admitere: Miss Adina Toma. Incredibil de mult ne ajută! Emoțional, academic, pe toate planurile! E un proces foarte stresant și e prima experiență, nu ai de unde să știi cum e și la ce să te aștepți. Ești stresat, nu știi dacă-ți place facultatea, nu știi ce-ți vor cere, nu știi câte opțiuni să-ți pui.

Bănuiesc că e vorba și de toate documentele de care ai nevoie.

Da! Cu un an înainte, ea face o prezentare, despre ce se întâmplă anul viitor cu procesul de admitere. Îți vorbește despre cerințele pentru admitere, afli dacă mai ai examene pe care nu le-ai dat și de care s-ar putea să ai nevoie și așa mai departe. Apoi începe să lucreze personalizat cu tine, ca elev. Te întreabă unde vrei, ce domeniu, ce ți-ar plăcea, ce ți s-ar potrivi, în ce oraș din România sau în ce altă țară. La mine a fost foarte simplu, pentru că știam ce vreau. Apoi Miss Adina te ajută cu obținerea altor documente, le scrie profesorilor pentru a-i ruga să spună cum ai fost în decursul anilor, dacă te-ai implicat sau nu, dacă ești o persoană activă etc.

Și în cazul tău care a fost răspunsul? De când ai această pasiune pentru modă?

Miss Adina a scos tot din mine când făceam pentru eseul personal. Ea povestește cu tine și te întreabă, își ia niște notițe, vorbiți, apoi tu îți dai seama: chiar, de acolo vine tot! M-a întrebat de ce vreau fashion. “Nu știu, Miss, aia îmi place”, “Nu se poate, trebuie să ai un background”, “Nu am niciun background.” Am început să povestim și mi-am dat seama că, atunci când eu eram mică, mama era organizatoare de evenimente. Și organiza fashion show-uri în Cluj. Eu mergeam pentru că îmi plăcea să văd cum se organizează. Și după ce am fost la două-trei astfel de evenimente de-ale mamei, m-am dus acasă, unde am găsit tot felul de dosare cu materiale, pentru că eram în procesul de a ne construi casa. Ce m-am gândit eu? Să decupez materialele și să fac rochii. Aia era distracția mea, dar nici nu realizam. Apoi am început să desenez. În clasa a VIII-a, i-am zis mamei că vreau să merg undeva la liceu unde să fac artă, pentru ca mai apoi să studiez la Londra sau la Paris. Atunci am venit aici, la Transylvania College, am povestit și toată lumea a zis ca e o idee foarte bună. Apoi am început să învăț să desenez crochiuri. O bătaie de cap totală, am crezut în primul an că e gata, s-a terminat! Toate proporțiile, tot! Greu! După ce le-am învățat, am zis că eu asta fac tot timpul, pentru tot restul vieții. E o chestie care mă liniștește. Când văd oameni care-s pasionați la fel de mult ca mine de ceva, am pielea de găină. Mă emoționez super-tare când e vorba de ceva ce îmi place. Incredibil! Aș vrea ca toată lumea să-și descopere pasiunea, așa cum mi-am descoperit-o eu!

Cum îți imaginezi că va decurge viața ta dacă vei face facultatea asta? Și ce va fi după?

Am un plan, vreau să fac o colecție, “Green Clothing”. Să nu se mai folosească tot felul de materiale cu plastic, care poluează.

Te vezi rămânând în Londra?

Asta nu știu. Probabil după facultate voi vedea.

Inițial portofoliul tău trimis la UAL a fost dat ca exemplu pe contul de Flickr al universității. Apoi ai primit și această ofertă, una extrem de avantajoasă. Cum te simți acum?

La început, când am văzut că s-au înscris 50.000 de oameni… Am fost extrem de nesigură. Am zis că nu vreau să-mi pun toate speranțele în asta, pentru că nu vreau să fiu dezamăgită. Decât să fiu dezamăgită, mai bine nu-s nimic. Îmi place ce fac, doar că nu îmi consideram lucrările la nivelul la care le consideră ei. Apoi, acolo, la interviu, pe moment, a fost cea mai… Nu pot să descriu. E cea mai mare realizare pe care pot să o am acum. Oameni calificați, care se pricep, mi-au spus că fac bine ce fac. E un sentiment excelent! De nedescris în cuvinte!

Lavinia Bălulescu

Journalist, Content Creator