19 Feb Georgiana Moiș, elevă la Transylvania College: “M-a afectat foarte tare să văd că sunt oameni cărora le lipsesc lucrurile pe care eu le luam de-a gata în fiecare zi”

Georgiana Moiș are 17 ani și este elevă în clasa a XII-a la Transylvania College, în Cluj-Napoca. Georgiana face parte din Money-FEST Committee. Elevii din acest comitet au organizat recent un eveniment numit “Money-FEST Week”, sponsorizat de Banca Transilvania, și sunt implicați în multe alte proiecte, cum ar fi predarea unor cursuri de educație financiară elevilor din alte școli. Dincolo de toate aceste activități, Georgiana se pregătește de facultate. A primit recent o bursă din partea University of Illinois at Chicago (UIC) și așteaptă și alte oferte.

Într-un interviu pentru Blogul Transylvania College, Georgiana a vorbit despre comitetul din care face parte, despre proiectele la care lucrează, despre admiterea la o universitate din străinătate și despre planurile sale de viitor.

Blogul Transylvania College: S-a încheiat “Money-FEST Week”, un eveniment organizat pentru elevi, de către elevi. Mai exact, de Money-FEST Committee, din care faci parte și tu. Cum a ieșit această săptămână cu tematică financiară?

Georgiana Moiș: A ieșit foarte bine și am înțeles asta și din opiniile participanților. Suntem mulțumiți de cum s-au desfășurat lucrurile, deși a fost o săptămână extrem de agitată. Sunt foarte multe lucruri mărunte care apar pe parcurs în organizarea unui asemenea eveniment și care trebuie rezolvate rapid, dar cred că ne-am descurcat foarte bine.

În prima zi v-au vizitat și elevi de la cinci școli de stat din Cluj-Napoca. Spune-mi cum crezi că a fost pentru ei experiența.

Chiar au venit la mine după, să îmi spună că a fost fain. Am văzut că s-au simțit bine.

Și elevii de aici, din școală?

La primar a fost foarte bine, le-a plăcut foarte mult. La grădiniță ei mereu au fost fericiți. De menționat că de data asta am avut la grădiniță pe cineva care a interacționat foarte mult cu copiii și cred că le-a plăcut. La liceu a fost interactiv. A fost o singură activitate pentru liceu, “CEO back to school”, în ultima zi. S-au pus multe întrebări, elevii s-au implicat.

Știu că în martie începeți un nou proiect, de educație financiară, care se va desfășura în cinci școli din Cluj-Napoca: Liceul de Arte Vizuale “Romulus Ladea”, Liceul Teoretic “Nicolae Bălcescu“, Colegiul Tehnic “Ana Aslan”, Liceul Teoretic “Lucian Blaga” și Liceul Teoretic “Mihai Eminescu”. Ce se va întâmpla mai exact în cadrul acestui proiect?

Zece elevi din Money-FEST Committee vor ține aceste ateliere de lucru pe teme de educație financiară cu un grup de 15 elevi din fiecare școală implicată în proiect. Mai apoi, elevii care au participat la cursuri vor disemina în rândul colegilor lor informațiile primite. O să mergem câte doi la fiecare școală. Avem câte două sesiuni de două ore, deci patru ore în total.

Există niște cursuri?

Am dezvoltat un curriculum simplificat, pe capitole, la care am lucrat inclusiv cu specialiști în domeniu, pe care i-am rugat să ne explice diverse noțiuni care nu erau în manuale. De asemenea, am verificat și ce se predă la economie în școlile de stat. Printre lucrurile practice despre care vom vorbi se numără schimbul valutar, instrumente bancare, care e diferența dintre cardul de credit și cel de debit, ce e inflația, care sunt taxele directe și care sunt cele indirecte sau principii pentru economisirea banilor.

Ce urmează legat de predatul în școli?

Urmărim să avem relații de cel puțin trei ani cu școlile cu care începem acum. În plus, la anul vrem să adăugăm alte școli, dar în primul rând vrem să vedem că totul funcționează bine. Deocamdată e cumva în faza de proiect-pilot. Vrem ca mai apoi să facem schimbările necesare, pentru ca totul să fie OK. De asemenea, ne-am dori să încercăm să facem și o platformă online la care să aibă elevii acces.

Mai ai ceva de menționat în legătură cu Money-FEST Week?

Nu, dar aș vrea să reamintesc elevilor interesați și despre Financial Drawing Competition, o competiție de desene pe tematică financiară. Acceptăm înscrieri din toată țara. Juriul e de obicei format din profesioniști în domeniu.

Să revenim la tine. Ești în Year 13 (clasa a XII-a). Ce urmează pentru tine după ce se termină anul școlar?

Am aplicat la 12 facultăți din SUA, din care deocamdată m-au acceptat două, Salisbury University, din Maryland, și University of Illinois at Chicago (UIC). De la restul încă nu am primit răspuns și cel mai probabil voi afla prin martie-aprilie. La UIC am intrat la Economie și ei mi-au dat și o bursă de merit, 7.800 de dolari în fiecare an, și un alt beneficiu: prețul o să fie fix pentru mine în cei patru ani.

Pentru cine nu e familiarizat cu domeniul, cum funcționează bursa și plata facultății?

Prețurile facultăților în SUA încep de la 20.000-30.000 de dolari pe an, dar pot fi mult mai mari de atât. De exemplu, la UIC, cu tot cu bursă, mie o să-mi mai rămână de plătit undeva 16.000 de dolari pe an, asta dacă optez pentru această facultate.

Poți să aplici pentru un împrumut de la stat în SUA?

Da, sunt împrumuturi pentru studenți care se pot lua și de la stat, dar și credite private pentru școală. Dar eu am cetățenie americană, așa că m-aș califica să aplic inclusiv pentru ajutor financiar. Dar n-am făcut asta, nu am aplicat pentru acest ajutor, pentru că vin dintr-o școală privată, se vede că am plătit în fiecare an și nu am cum să le dovedesc că nu pot să-mi permit facultatea. Oricum, în funcție de facultatea pe care o voi alege, o să iau un credit privat din SUA pentru facultate.

Cum de ai cetățenie americană?

Sunt născută în SUA. Nu am trăit niciodată acolo, dar în fiecare an am mers câte o lună-două acolo. Și am și rude acolo.

Nu ți-a părut rău că n-ai făcut liceul în SUA?

Dacă n-aș fi fost în Transylvania College, probabil mi-ar fi părut de 10.000 de ori mai rău că nu sunt acolo, în SUA. Dar prefer cultura de la noi, oamenii de la noi din țară. Nu-mi pare rău. Nu că americanii nu-s faini, dar e un pic mai dură viața la noi, în România, și m-a pregătit mai bine să trăiesc pe cont propriu. Așa cred.

Și totuși vrei să te duci în SUA să faci facultatea.

Da.

Te mai întorci?

Asta nu știu, o să aflu după ce fac patru ani acolo. Deși până acum am tot mers și, din ce am văzut, îmi place. Mă văd trăind acolo. Dar sunt anumite chestii, cum ar fi sistemele de sănătate și de educație, care sunt foarte scumpe. Să zicem că sistemul de educație e o investiție, dar sistemul de sănătate… Eu de exemplu o să pot să votez. Să vedem cine iese președinte, pentru că situația se poate îmbunătăți.

Vei merge în SUA să votezi?

Da. Oricum o să fiu acolo când e votul.

FOTO: Georgiana Moiș, alături de colegii ei, în 2019, la IYST

Știu că în Transylvania College există un consilier școlar pentru admiterea la facultate, Adina Toma. Cum ați colaborat?

Am lucrat împreună cu Miss Adina la toate aplicațiile. În SUA se poate aplica printr-o singură platformă, “Common Application”. Trebuie să ai un eseu personal destul de lung, alături de care mai trebuie un eseu personalizat pentru fiecare facultate. De fapt depinde, sunt facultăți care cer un singur eseu și sunt altele care cer și două-trei, chiar și patru.

Deci e mult de lucru la dosarul ăsta.

Da. Și se pune foarte mult accentul și pe notele luate în timpul anilor de liceu.

Spre deosebire de sistemul britanic.

Da, acolo e foarte importantă nota din examen. Aici, în SUA, sunt mai importante notele din timpul anilor.

Și se pune accent și pe alte activități pe care le-ai avut în liceu?

Da, pe activitățile extracurriculare, ba chiar câteodată eseul suplimentar de care v-am spus poate însemna să descriu o activitate extracurriculară în detaliu. Eseurile pe care le scriem pentru americani sunt mult mai personale și emoționale față de cele care sunt scrise pentru Regatul Unit, unde totul trebuie să fie mai tehnic. De exemplu am aplicat la Economie și trebuia să le zic de ce vreau să fac Economie. În cazul meu e legat de ceea ce fac cu Money-Fest Committee. Cred că pe viitor pot să continui cu un ONG în domeniul educației financiare. Deci tot ce spun eu acolo, în eseu, motivul pentru care aplic la ei și la materia respectivă, trebuie legat de partea personală. Ce m-a motivat pe mine să fac asta, prin ce am trecut.

Cu ce te-a ajută în tot acest proces de admitere un consilier școlar?

În primul și în primul rând Miss Adina Toma este vitală pentru că trebuie o scrisoare de la consilier, nu poți fără. Și m-a îndrumat enorm, pentru că am avut o grămadă de întrebări. Fără ea nu reușeam să le rezolv, mi-a arătat cum să comunic cu facultățile, ce e important să zic, cum să mă adresez lor, mi-a răspuns la orice întrebare am avut. Orice acte am avut, prin consilier s-au făcut, așa se procedează cel puțin în cazul admiterilor în Statele Unite. Și mai e și partea de eseuri, unde am comunicat foarte mult.

Care a fost povestea personală despre care ai vorbit în eseu?

De fapt e povestea mea și a tatălui meu. Tata a crescut într-un sat din nordul României, aproape de Ucraina. Era foarte sărac, trăia într-o casă de lut. Avea opt frați, toți dormeau la grămadă… Era să moară de foame de două ori. Mi-a povestit prin ce a trecut, cum părinții nu mâncau, ca să le dea copiiilor, cum mergeau cu animalele la păscut… El la vârsta mea nu era afară să se joace, ci mergea cu oile zile întregi, desculț prin pădure. Cumva a reușit să meargă la școală. Până la urmă a făcut facultatea de Inginer Constructor. Asta e una din povești. Apoi, ani mai târziu, când eu eram prin clasa a patra, am început o activitate la o casă de copii. Era cam singura activitate extracurriculară pe care o făceam la școala la care mergeam eu atunci, în Negrești. Când m-am dus prima dată la acea casă de copii, am văzut condițiile în care trăiau. Foarte rele… Să nu ai intimitate, ca om care se dezvoltă, să fii într-o cameră cu alți zece oameni și să n-ai de ales decât să-i asculți… Eu, care am crescut având cam tot ce am vrut… Bine, nu în exces, dar nu am dus lipsă de nimic și am luat-o ca atare. Mă gândeam că toată lumea e la fel, toți avem doi părinți foarte tari, care ne iubesc. Și apoi să văd că sunt oameni cărora le lipsesc lucrurile pe care eu le luam de-a gata în fiecare zi… Pe mine asta m-a afectat foarte tare! Am început să strâng donații prin clasă.

Atunci, în clasa a patra?

Da. Și de atunci am continuat cu activitatea aceea în fiecare an. Luam de acasă, cu mama, o grămadă de haine, pe care le duceam la casa de copii. Apoi le duceam mâncare și tot felul de alte chestii. Mergeam cu alți colegi și le adunam punguțe cu fructe… Iar acei copii erau foarte fericiți să ne vadă de fiecare dată. Pur și simplu altă interacțiune umană! Noi eram mai singuratici, așa, nu înțelegeam de ce acei copii erau așa de fericiți. Apoi mi-am dat seama că lor le lipsea foarte mult atenția de care noi aveam parte de la părinți, pentru că să nu ai pe cineva care să se ocupe în mod special de tine… La casa de copii erau câțiva adulți la câteva zeci de copii… Și m-a mai surprins că acei copii erau foarte deschiși. Eu eram obișnuită cu ideea că e foarte greu să-ți faci prieteni și abia vorbeam cu alți oameni. Ei, în schimb, erau foarte fericiți, împărțeau tot ce aveau cu noi, ceea ce era pur și simplu UAU! Eu, care am o soră geamănă, cu care am crescut, aveam o altă perspectivă.

Sora ta geamănă este și ea elevă în Transylvania College?

Da. Și mai avem o soră, dar care este mai mare.

Și părinții voștri locuiesc cu voi aici, în Cluj-Napoca?

Nu. Părinții locuiesc în Negrești-Oaș, Satu Mare. Iar eu și sora mea geamănă locuim de trei ani în Cluj.

V-ați mutat aici special pentru Transylvania College?

Da.

Cum ați ajuns să vă nașteți în SUA?

Mama avea niște probleme medicale când ne-a avut pe noi și avea nevoie de un tratament care nu se găsea în România. Avea însă niște neamuri în SUA, care au zis: “OK, vino, avem noi grijă de tine, aici sunt doctori buni”. Și e mult mai bine că a fost acolo, și așa oricum a fost foarte greu, cu complicații. Dacă năștea aici nu știu ce se întâmpla!

V-ați născut în SUA, dar nu ați rămas acolo. V-ați întors în România.

Da. Apoi am mers în fiecare an o lună-două în SUA în tabere. Am văzut și copiii de acolo. Erau mult mai răsfățați ca noi. Bine, acolo oricum e altfel. Dacă disciplinezi puțin copilul nu e bine, e child abuse.

Înainte de Transylvania College, ai fost și la o școală de stat. O diferență majoră pe care ai remarcat-o?

La școala de stat la care am fost nu exista să te duci să vorbești cu profesorul în afara orei. Erau doar doi profesori cu care mai făceam activități, de exemplu cu unul mergeam la casa de copii de care am povestit. Cu ei mai puteam vorbi, pentru că discutam și respectivele proiecte, dar în rest nu am avut niciodată suport emoțional în școala de stat.

 

V-ar putea interesa și:

Ruxandra Mercea, directorul Transylvania College: “Copiii sunt așa de faini! Hai să le dăm spațiu și sprijin, să nu le tăiem noi aripile” 

Erik Birinyi, elev la Transylvania College: “Avem un proiect ambițios: o academie de idei făcută de elevi, cu mentori elevi, pentru elevi”

Ioan Pristavu, elev care a vizitat trei capitale de pe Dunăre cu bicicleta: “Am pedalat 80-100 km pe zi. Au fost și momente grele, dar ne-au întărit ca echipă”

Catrinel Grigorovici, director – Community Affairs: “Rușinea apare din discrepanța dintre copilul care e cu tine acasă și cel pe care-l proiectezi tu în capul tău”

Cristina Ungvari: “Dacă punem interesul suprem al copiilor deasupra orgoliului nostru, atunci sorții de izbândă sunt foarte mari”

Alexander Scott: “Cel mai important lucru pe care-l poți da unui copil este dragostea necondiționată”

Diana Teodorescu: “Pentru mine, o școală bună e una în care copiii mei sunt văzuți așa cum sunt ei”

Domnica Petrovai: “E important ca tu, ca adult, să nu te simți respins, atacat, să nu reacționezi personal“

Raul Lupaș: “Părinților le-aș recomanda să-și permită să greșească”

Cum fac față elevii la zeci de examene Cambridge într-un liceu internațional

Ana-Maria Huluban: “Contează ca elevii să rămână curioși și să nu judece din prima”

O zi din viața unui elev de la Transylvania College

 

Lavinia Bălulescu

Journalist, Content Creator

Lavinia Bălulescu
lavinia.balulescu@transylvania-college.ro

Journalist, Content Creator

No Comments

Post A Comment