03 Dec Povestea bursierilor Transylvania College în 7 întrebări și răspunsuri
Cei 11 elevi bursieri ai Transylvania College sunt niște tineri extrem de speciali. Pentru a afla cât mai multe despre ei și pentru a spune mai departe lumii povestea lor, i-am rugat să ne răspundă la un chestionar format din șapte întrebări. I-am provocat să vorbească despre diverse teme, de la cum își văd propria viață, până la felul în care își imaginează viitorul omenirii. I-am mai provocat și să își facă un selfie, pentru că am vrut să îi vedem așa cum se văd chiar ei.
DANIEL BEGA
Vârstă: 18 ani
Clasă: Year 13
Este din: Montreal, Quebec (Canada).
Care e prima ta amintire?
Stăteam pe un leagăn, într-un parc local, în Canada. Mă jucam cu părinții. E chiar o amintire chiar frumoasă, la care aș vrea să mă întorc.
În ce domeniu visezi să lucrezi?
Îmi doresc să fiu antreprenor, să îmi administrez propria afacere, deoarece lucrez deja de doi ani în fiecare weekend la un restaurant și cunosc valoarea de a fi independent, în sensul în care să îți poți lua propriile decizii și să faci ce crezi că este avantajos pentru tine și firma ta.
Cum crezi că va fi lumea peste 50 de ani?
Tehnologia va dicta multe în viața tuturor. Multe acțiuni pe care azi le facem noi vor fi fi efectuate de roboți.
Eroii tăi preferați din viața reală?
Tatăl meu.
Deviza ta în viață?
Profită de fiecare zi, deoarece timpul este resursa cea mai valoroasă.
Un obiect, unul neobișnuit și important, pe care îl păstrezi mereu cu tine?
Un dolar american. Acel dolar este “norocos”, în sensul în care tatăl meu mi l-a dat, spunând că o sa îmi aducă noroc la un moment dat în viață.
Un cuvânt care definește cum te-ai simțit în momentul în care ai aflat că ai devenit bursier Transylvania College?
Extaz.
EVANNA BERINDEI
Vârstă: 15 ani
Clasă: Year 11
Este din: Auckland, New Zealand.
Care e prima ta amintire?
Aveam câțiva ani, nu destui cât să pot să merg și să vorbesc la fel de bine ca acum. Eu și colegii mei de grădiniță eram afară, în iarbă, iar în apropiere se aflau câteva cuști cu iepuri, un teren de joacă și un mic zid de cărămidă. Una dintre îngrijitoare stătea cu spatele la zid. Toți eram adunați în jurul ei, iar îngrijitoarea ținea în palme ceva extrem de mic și de fragil. Acel ceva a scos un zgomot, moment în care am înțeles că era un pui de pasăre căzut din cuibul din copacul de deasupra noastră. Puiul nu avea nici puterea, nici abilitatea să se întoarcă înapoi zona sa de siguranță, printre ramuri și frunze. Din fericire, o oaie și mieii ei descoperiseră puiul de pasăre, iar apoi îngrijitoarea noastră a reușit să îl ridice și să îl pună înapoi în cuib.
În ce domeniu visezi să lucrezi?
E greu de egalat sentimentul de a crea lucruri cu propriile mâini și cu ajutorul creierului. Când o să fiu mai mare, sau, cine știe, poate în viitorul apropiat, vreau să lucrez în graphic design și SFX. Realizarea de recuzită sau platouri pentru filme, animație, ilustrații – orice intră în categoriile astea. Am văzut atâtea lucruri fantastice, care m-au inspirat, pe viu sau în online. E extraordinar să știi că noi, oamenii, avem capacitatea de a face literalmente orice, dacă doar ne punem mintea la contribuție.
Cum crezi că va fi lumea peste 50 de ani?
Sincer, nu cred că se vor schimba prea multe, cel puțin în ceea ce privește felul de a fi al oamenilor. Sigur, tehnologia, știința vor evolua. Probabil vom ajunge în alte planuri ale existenței, ca să spun așa, și sunt atâtea de descoperit. Vom ajunge probabil la un punct în care singurele lucruri noi sau ciudate vor fi cele pe care le aflăm despre noi înșine pe măsură ce îmbătrânim. Dar asta nu trebuie să fie ceva rău. Ce contează e călătoria, nu produsul final.
Eroii tăi preferați din viața reală?
Mama mea. Deși nu mai e printre noi, sunt bucuroasă că am apucat să văd ce fel de om era. Pentru ea oamenii erau cei mai importanți, era bună și nu ar fi reacționat niciodată într-o manieră negativă. Era inteligentă, nu era egoistă și își cunoștea foarte bine menirea. Mama este genul de om care mi-ar plăcea să fiu, cu ajutorul propriilor mele calități. Desigur, trebuie să-l menționez și pe tata, care este mult mai strict decât era mama. Dar asta vine și din faptul că povestea vieții lui a fost diferită de cea a mamei. De la o vârstă fragedă a fost pus la muncă de diverse rude, ajungând inclusiv să culeagă iederă otrăvitoare cu mâinile goale. La București, acolo unde locuia pe atunci, părinții i-au dat lucruri de făcut de la vârsta de cinci ani. După ce s-a maturizat, a cunoscut-o pe mama și amândoi au rămas în București în perioada comunistă. Au îndurat momente grele, au făcut sacrificiii și asta i-a schimbat și i-a transformat în oameni independenți. Zece ani după căderea lui Ceaușescu, mama și tata s-au mutat în Noua Zeelandă. Toate lucrurile prin care au trecut, toate lucrurile pe care le-au suportat în comunism, au dus la felul în care m-au crescut și m-au făcut omul care sunt azi. Fără ei, nu aș fi fost nimic din ce sunt acum, nici nu aș fi învățat să apreciez ce am. Sunt extrem de recunoscătoare și le datorez totul.
Deviza ta în viață?
“…hence nothing remains, except for our regrets.” (n.r. “Prin urmare, nimic nu rămâne, cu excepția regretelor noastre”, un citat din personajul The Judge, din jocul video OFF). Ce înțeleg eu din citatul ăsta, care vine dintr-un joc francez indie pe care îl jucam acum câțiva ani, este că orice decizie am lua, orice am face, lucrul care rămâne cel mai clar în mințile noastre e că am fi putut să facem totul altfel, mai bine. Poate să nu pară ceva de ajutor sau care să te inspire, cel puțin nu la prima vedere, dar depinde cum interpretezi lucrurile. Ce îmi place mie e că te ajută să realizezi că da, am capacitatea să iau o decizie. Am capacitatea să decid ce vreau să rămână imprimat în creierul meu. Regretele te ajută să evoluezi ca om și să descoperi și părțile bune din ceea ce ai făcut deja. Înveți din greșeli și apoi poți să schimbi ce urmează.
Un obiect, unul neobișnuit și important, pe care îl păstrezi mereu cu tine?
Nu e neapărat un obiect ciudat, dar e foarte important pentru mine. Niciodată nu plec de acasă fără ceasul meu, chiar dacă mă duc la școală, dacă ies la plimbare, să alerg sau oriunde altundeva. E un ceas destul de vechi, probabil de la începutul anilor 2000, dar nu a necesitat niciodată reparații. A fost al mamei mele, iar tata mi l-a dat mie, la câțiva ani după moartea ei. Dacă nu îl port atunci când plec de acasă, încheietura mâinii îmi pare cumva golașă și ciudată. Îmi place confortul acesta de putea să arunc o privire spre mâna mea stângă și să văd că da, e ora care credeam eu că este. De fapt nu e vorba doar de confort. Prezența ceasului mă face să mă simt încrezătoare în mine.
Un cuvânt care definește cum te-ai simțit în momentul în care ai aflat că ai devenit bursieră Transylvania College?
Sceptică.
ȘTEFANIA BUTUCARU
Vârstă: 15 ani
Clasă: Year 10
Este din: Târgu Ocna.
Care e prima ta amintire?
Când am câștigat locul al III-lea și o păpușă la un concurs de matematică la grădiniță. Îmi amintesc cât de fericită eram.
În ce domeniu visezi să lucrezi?
Medicină, inginerie medicală.
Cum crezi că va fi lumea peste 50 de ani?
Sper să fie o lume mai bună. Cred că generația noastră și generațiile care vin vor putea face o schimbare în lume și vor veni cu idei revoluționare.
Eroii tăi preferați din viața reală?
Mama, deoarece o consider o persoană bună, care îi tratează pe toți oamenii cu bunătate și iartă indiferent de greșeală. O admir pentru aceste lucruri. De asemenea, profesoara mea de engleză, deoarece este o persoană hotărâtă, open-minded și care m-a ajutat mereu, sacrificându-și timpul. De fiecare dată îi ajută pe ceilalți să realizeze lucruri pe care și le doresc.
Deviza ta în viață?
“Ex hoc momento pendet aeternitas.” (n.r. – “De acest moment depinde eternitatea”)
Un obiect, unul neobișnuit și important, pe care îl păstrezi mereu cu tine?
Un cupon de reducere de 10% la cartea “Leader in me”, deoarece l-am primit la prima vizită în școala aceasta, în octombrie 2018, și l-am purtat cu mine de atunci. Cum trecut timpul, și eu am aplicat pentru bursă, semnificația i s-a mărit.
Un cuvânt care definește cum te-ai simțit în momentul în care ai aflat că ai devenit bursieră Transylvania College?
Copleșită.
SERGIU CIAVOI
Vârstă: 17 ani
Clasă: Year 13
Este din: Oradea.
Care e prima ta amintire?
La ziua mea, la doi ani, mama mea stătea în fața mea și între noi era tortul. Am pus degetul în frișcă și i-am pus frișcă pe nas
În ce domeniu visezi să lucrezi?
Medicină, ca psihiatru.
Cum crezi că va fi lumea peste 50 de ani?
Cred că vom putea ajunge la un nivel de înțelegere și stabilitate politică fără precedent, dar vom avea de făcut investiții serioase în sustenabilitate ecologică și socială.
Eroii tăi preferați din viața reală?
Părinții mei. Nu cred că pot cuantifica devotamentul lor față de mine și de viitorul meu. A le simți mândria față de mine este cel mai bun element motivațional.
Deviza ta în viață?
Nu căuta doar rezultate. Atât timp cât cauți doar rezultatele, vei începe să urmezi scurtături. Apropierea de adevăr este ceea ce îți va aduce rezultatele necesare.
Un obiect, unul neobișnuit și important, pe care îl păstrezi mereu cu tine?
Am câteva stickere/ecusoane primite de la prieteni, ca mici cadouri, și îmi plac pentru că reprezintă gânduri liminale. Gânduri mărunte, casnice, uzuale, zilnice, imortalizate în obiecte nesemnificative din punct de vedere material.
Un cuvânt care definește cum te-ai simțit în momentul în care ai aflat că ai devenit bursier Transylvania College?
Complet.
GEORGE CIOCOI
Vârstă: 14 ani
Clasă: Year 10
Este din: București.
Care e prima ta amintire?
Sunt în casa mătușii mele din Ineu și merg pe un fel de mini-bicicletă pentru copii, una fără pedale. Este o zi însorită. Vărul meu vrea și el să se dea cu bicicleta, dar nu-l las.
În ce domeniu visezi să lucrezi?
În inginerie/astronomie.
Cum crezi că va fi lumea peste 50 de ani?
Din punctul meu de vedere, viitorul omenirii poate fi decis de încălzirea globală. Sunt două căi. Prima cale, cea mai bună, în mod evident, este varianta în care noi, oamenii, facem ceva în privința încălzirii globale. Unele dintre schimbările majore ar fi: lumea ar fi mult mai curată, am polua mai puțin, oamenii ar fi mai sănătoși și nu am mai respira atâtea toxine. Pe de altă parte, a doua cale se referă la varianta în care nu facem nimic în privința încălzirii globale. Consecințele în 50 de ani ar putea fi: mai mulți oameni care să moară în fiecare an, din ce în ce mai mulți oameni care să se mute în orașe, schimbări drastice în ceea ce privește vremea.
Eroii tăi preferați din viața reală?
Poate că nu sună prea original, dar părinții mei sunt eroii mei și pot explica și de ce. Tatăl meu lucrează extrem de mult ca să întrețină familia noastră și chiar a fost nevoit să locuiască singur în Malaysia pentru lungi perioade de timp. În acest timp, mama trebuie să aibă grijă de noi, cei trei copii. Acesta este un exemplu de adevărați supereroi, unii pe care îi vezi în viața reală, nu la televizor.
Deviza ta în viață?
Să aduc slavă lui Dumnezeu.
Un obiect, unul neobișnuit și important, pe care îl păstrezi mereu cu tine?
Nu am așa ceva.
Un cuvânt care definește cum te-ai simțit în momentul în care ai aflat că ai devenit bursier Transylvania College?
Binecuvântat.
ALEXANDRU DAVID
Vârstă: 16 ani
Clasă: Year 11
Este din: Buzău.
Care e prima ta amintire?
Țin minte că mă plimbam prin Parcul Crâng din Buzău cu bunicul meu. Eram foarte nerăbdător să mă joc cu noua mea minge verde și îmi amintesc că după urma să mergem către serviciul bunicii, loc în care puteam interacționa cu mulți copii.
În ce domeniu visezi să lucrezi?
Voi urma o carieră în biologie marină, pentru a aduce o schimbare în bine în ceea ce privește poluarea din oceane. Doresc să contribui și la conservarea unor specii marine ce vor ajunge pe cale de dispariție tocmai din cauza plasticului ce acaparează apele planetei.
Cum crezi că va fi lumea peste 50 de ani?
Peste 50 de ani cred că lumea va fi un loc cu oameni mult mai ancorați în realitate. Sunt optimist că vom renunța la a neglija problemele care ne înconjoară și că vom începe să luăm atitudine. Planeta ne va da în curând o lecție din care sper că umanitatea va învăța că este de datoria noastră să avem grijă de locul pe care îl numim acasă.
Eroii tăi preferați din viața reală?
Lauren Singer, o activistă din New York, este unul dintre modelele mele în viață, deoarece, pe lângă faptul că duce un stil de viață nepoluant, a reușit să dezvolte și “Package Free”, un business prin care aduce în atenția publicului produse biodegradabile, care în mod normal ar fi manufacturate în mare parte din plastic. Ea este dovada vie că schimbarea începe cu noi și că apoi, prin activitățile pe care le facem, îi putem convinge și pe alții să ne urmeze înspre bine.
Deviza ta în viață?
Visează. Crede. Realizează. Repetă.
Un obiect, unul neobișnuit și important, pe care îl păstrezi mereu cu tine?
Mereu port cu mine un bilet de tren care îmi amintește de o excursie făcută împreună cu cei mai buni prieteni, chiar înainte de a mă muta la Cluj.
Un cuvânt care definește cum te-ai simțit în momentul în care ai aflat că ai devenit bursier Transylvania College?
Succes.
IRINA GHIȚUICĂ
Vârstă: 17 ani
Clasă: Year 12
Este din: Timișoara.
Care e prima ta amintire?
Îmi amintesc momentul în care eram cu părinții mei la o petrecere pentru copii și am aflat că erau ponei de călărit. Îmi amintesc vag acei ponei, dar mai ales îmi amintesc cum priveam mocheta albastră de pe jos când alergam prin cortul în care se desfășura evenimentul și parcă și acum sunt surprinsă de cât de aproape era podeaua de mine pe atunci.
În ce domeniu visezi să lucrezi?
Încă din clasa a șasea îmi doresc să lucrez în domeniul medicinei. Îmi amintesc cum nu îmi plăcea biologia în clasa a cincea și mă străduiam din greu să învăț. În clasa a șasea la început, însă, povesteam cu o colegă mai mare, care mi-a explicat de ce visează ea să fie doctor. Mi-a povestit despre pasiune și despre medicină, despre a înțelege de ce suntem cum suntem. Cu această idee în minte, am început să învăț mai mult la biologie și să mă implic în concursuri și olimpiade. În clasa a șaptea, când am început chimia și anatomia, am știut că asta doresc să studiez în viață, alături de matematică. Pentru că fizica nu mă pasionează deloc și pentru că literatura mă pasionează aproape la fel de tare ca biologia, m-am întrebat dacă într-adevăr mă îndrept înspre o carieră care îmi va plăcea cu adevărat. În clasa a noua și a zecea am vrut să renunț la medicină, aflând cât de multă dedicație presupune și fiind speriată de alți oameni, nesigură dacă nu cumva decizia mea a fost naivă, un ideal. Însă, pe măsură ce trece timpul, cunoscând mai mulți oameni, citind și învățând mai mult, sunt din ce în ce mai sigură că am ales corect. Singura întrebare care rămâne este unde vreau să studiez medicina.
Cum crezi că va fi lumea peste 50 de ani?
Mă îndoiesc că lumea va fi un loc cu mașini zburătoare și roboți în loc de polițiști, oameni de știință sau vânzători. Ce cred, din păcate, că se va întâmpla este că încălzirea globală își va spune cuvântul, cauzând schimbări radicale.
Eroii tăi preferați din viața reală?
Trevor Noah, pentru că a ajuns atât de departe și are un impact incredibil asupra lumii, având în vedere că a pornit de la nimic. Autorul Paul Kalanithi, care a scris cartea “When Breath Becomes Air”, care m-a inspirat și ușor speriat prin cât de similar este modul de gândire al autorului cu al meu, și m-a făcut să dau glas întrebărilor nespuse pe care le am despre viață. Ellen DeGeneres, pentru că tot timpul se gândește la ceilalți și împarte bunătate. Alături de ei, o mulțime de oameni care au depășit toate problemele pe care viața li le-a pus în cale și au devenit oameni pasionați, buni, inteligenți, care au făcut o diferență semnificativă în domeniile lor. La asta aspir și eu în viață.
Deviza ta în viață?
Să nu mă uit în spate la ce ar fi putut fi, să nu regret nimic din ce m-a făcut fericită și să nu renunț niciodată, să lupt mereu pentru visele mele.
Un obiect, unul neobișnuit și important, pe care îl păstrezi mereu cu tine?
Acum un an și ceva, o prietenă apropiată de-a mea și cu mine obișnuiam să ne punem zilnic post-it-uri pe dulăpioarele de la școală, cu diverse mesaje pozitive, de încurajare, în care ne spuneam una alteia ce ne place foarte mult la cealaltă. În una dintre ultimele zile în care făceam asta, am primit un post-it cu “You are amazing at anything you do” și o inimă. Păstrez de atunci notița în portofel, ca încurajare, dar și ca o amintire la o perioadă deosebit de fericită din viața mea.
Un cuvânt care definește cum te-ai simțit în momentul în care ai aflat că ai devenit bursieră Transylvania College?
Uimită.
DARIA PERNEȘ
Vârstă: 17 ani
Clasă: Year 12
Este din: Oradea.
Care e prima ta amintire?
Îmi amintesc cum mă jucăm cu bunicul meu de-a Tom și Jerry și cum mereu mă ascundeam sub măsuța de cafea din camera de zi.
În ce domeniu visezi să lucrezi?
Mi-ar plăcea sa merg mai departe pe computer science, pe bio-informatică sau pe inteligență artificială. Aș vrea să studiez în UK, la Cambridge sau la Oxford.
Cum crezi că va fi lumea peste 50 de ani?
Nu aș putea ghici cum va fi lumea peste 50 de ani, dar aș putea spune cum mi-aș dori să fie. Mi-ar plăcea puțin mai multă încredere. Încredere în alții și în sine, optimism, speranța că va fi din ce în ce mai bine. Mi-ar plăcea să se pună mai mult accentul pe educație, deoarece consider că e cea mai importantă și definitorie perioadă din viața unei persoane.
Eroii tăi preferați din viața reală?
Linus Torvalds, creatorul Linux-ului. E o persoană atât de muncitoare, deschisă și modestă. A oferit majoritatea muncii lui gratuit și ăsta e un lucru foarte special.
Deviza ta în viață?
“Never settle”. Este despre a încerca mereu lucruri noi, despre reziliență și provocări. Este despre curajul de a lua parte în aventuri și despre schimbarea perspectivelor. Sunt lucruri pe care o să le regăsesc pe tot parcursul vieții și mă inspiră.
Un obiect, unul neobișnuit și important, pe care îl păstrezi mereu cu tine?
Cred că pe fiecare rucsac am broșa din Hunger Games, cea cu pasărea. Îmi amintește că întotdeauna este o soluție și-mi oferă încredere.
Un cuvânt care definește cum te-ai simțit în momentul în care ai aflat că ai devenit bursieră Transylvania College?
Incomensurabil.
SABINA STAN
Vârstă: 15 ani
Clasă: Year 10
Este din: București.
Care e prima ta amintire?
Aveam cam doi ani și am fost cu familia la mare. Nu puteam să intru în apă pentru că nu aveam colac și nu știam să înot. În final, mi-au cumpărat părinții un colac mov cu buline galbene.
În ce domeniu visezi să lucrezi?
IT, programare.
Cum crezi că va fi lumea peste 50 de ani?
În opinia mea, dacă lumea continuă așa, în 50 de ani vom fi nevoiți să purtăm toți măști de oxigen, incendiile vor fi la ordinea zilei, iar oamenii își vor pierde umanitatea.
Eroii tăi preferați din viața reală?
Mama și tata.
Deviza ta în viață?
Nu renunț niciodată, indiferent cât de greu este.
Un obiect, unul neobișnuit și important, pe care îl păstrezi mereu cu tine?
O cartelă de metrou din București. Îmi amintește de casă.
Un cuvânt care definește cum te-ai simțit în momentul în care ai aflat că ai devenit bursieră Transylvania College?
Uimire.
MIHAI ȘTEFAN
Vârstă: 16 ani
Clasă: Year 11
Este din: Cluj-Napoca.
Care e prima ta amintire?
Mergeam cu bunicul și sora mea pe munte, exploram diferite locuri, căutam frăguțe și câteodată culegeam niște flori, pe care apoi le duceam acasă la bunica.
În ce domeniu visezi să lucrezi?
Până anul trecut aș fi zis că aș vrea să am un job în domeniul IT, dar după ce am făcut două săptămâni de practică în domeniu, mi-am dat seama că nu mai vreau să lucrez în IT. Acum mă gândesc să devin avocat sau ceva în domeniul business-ului. Totuși, încă nu m-am decis.
Cum crezi că va fi lumea peste 50 de ani?
Eu cred că în viitor oamenii vor ține mai mult cont de lumea în care trăiesc, nu vor mai consuma atât de multă energie și vor încerca să găsească alternative mai puțin dăunătoare mediului. Mai cred și că oamenii vor fi puțin mai deschiși la schimbare, mai deschiși la minte și nu vor mai încerca să-i rănească pe cei din jurul lor doar că să le fie lor bine.
Eroii tăi preferați din viața reală?
Consider că orice om care a încercat să schimbe ceva în bine în lumea asta este un erou. O personalitate ar fi Malala Yousafzai, care a încercat să atragă atenția și să rezolve unele probleme legate de societatea islamică, educație și discriminare.
Deviza ta în viață?
Nu este treaba ta ce cred alții despre tine.
Un obiect, unul neobișnuit și important, pe care îl păstrezi mereu cu tine?
Păstrez o cartelă de metrou, de prima dată când am fost în București, și îmi aduce de fiecare dată aminte de prietenii de familie pe care i-am cunoscut chiar atunci. Ei au fost primii care mi-au arătat metroul și Bucureștiul.
Un cuvânt care definește cum te-ai simțit în momentul în care ai aflat că ai devenit bursier Transylvania College?
Liniștit.
DOROTHEEA VĂCAR
Vârstă: 17 ani
Clasă: Year 13
Este din: Bistrița.
Care e prima ta amintire?
Este o zi însorită de vară, alerg împreună cu verișoarele mele pe dealurile înflorite de lângă casa bunicii. Continuăm să ne jucăm până când rămânem fără pic de energie și ne întindem pe jos, căutăm forme inedite în nori, iar înainte să mergem la masă culegem cele mai frumoase flori, pentru un buchet pe care să îl dăm bunicii.
În ce domeniu visezi să lucrezi?
Încă nu sunt pe deplin sigură ce specialitate îmi doresc să am, dar pentru început voi continua să studiez fizică și matematică la facultate. După, voi continua cu astrofizică sau neuroștiințe, cel mai probabil în cercetare.
Cum crezi că va fi lumea peste 50 de ani?
Ținând cont de ritmul în care am progresat până acum, sunt sigură că din punct de vedere tehnologic vom fi mult mai avansați și cred că un factor de care se va ține cont este protejarea mediului înconjurător. Astfel, majoritatea energiei pe care o vom folosi va proveni din surse regenerabile și mașinile electrice vor domina. De asemenea, cred că programe precum SpaceX arată că Terra nu va mai fi singura noastră casă și că vom descoperi o teorie care să unifice mecanica cuantică și relativitatea generală, o teorie a totului.
Eroii tăi preferați din viața reală?
Din punctul meu de vedere, dacă o persoană o ajută pe alta într-un moment mai dificil, oricât de nesemnificativ ar putea părea, devine un erou. Astfel, văd un erou într-un străin care m-a ajutat să găsesc stația de autobuz sau într-o persoană apropiată mie, care mă ajută cu diverse sfaturi. Niciodată nu m-am gândit să pun în balanță acești eroi și să îmi aleg preferații, deoarece fiecare mi-a oferit exact ce aveam nevoie în acel moment.
Deviza ta în viață?
Trăiește cu adevărat, din plin și fără regrete.
Un obiect, unul neobișnuit și important, pe care îl păstrezi mereu cu tine?
Deși de-abia se mai vede numele meu scris greșit pe el, încă păstrez cardul de bibliotecă pe care l-am avut cât timp am locuit în clasa a VII-a în Irlanda. Cand îl scot accidental din portofel, pot spune că îmi amintește de tot – experimentele de la orele de științe, jocurile de fotbal pe ploaie torențială și excursia la muzeul de istorie.
Un cuvânt care definește cum te-ai simțit în momentul în care ai aflat că ai devenit bursieră Transylvania College?
Beatitudine.
V-ar putea interesa și:
Diana Teodorescu: “Pentru mine, o școală bună e una în care copiii mei sunt văzuți așa cum sunt ei”
Raul Lupaș: “Părinților le-aș recomanda să-și permită să greșească”
Cum fac față elevii la zeci de examene Cambridge într-un liceu internațional
Eleva care a condus Transylvania College pentru o zi
No Comments