12 Apr Oana Rădulescu: „Când începi să vezi lucrurile diferit, ți se schimbă paradigmele, devii mult mai conștient de tine și ți se clarifică prioritățile“

Oana Rădulescu este profesor în învățământul primar (linia internațională) în Transylvania College, facilitator „7 Habits” și „Leader in Me”. De asemenea, face parte din echipa Wellbeing Institute, ca facilitator în cadrul procesului „Școala încrederii”. Într-un interviu pentru Blogul Transylvania College, Oana a vorbit despre parcursul ei profesional, wellbeing, satisfacție și zâmbete.

Blogul Transylvania College: Spune-ne mai multe despre parcursul tău în Transylvania College.

Oana Rădulescu: Lucrez de 8 ani la Transylvania College. La început am predat pe linia românească (3 ani), am lucrat în Admission Office un an de zile și m-am întors apoi la clasă, pe linia internațională, unde predau și acum (Year 6).

Ce a fost pentru tine înainte de Transylvania College?

Am locuit și lucrat în America timp de aproape 13 ani. La început, la recepția unui hotel, în restaurant și catering, dar chemarea de dascăl a fost mai puternică și am ajuns într-o mică școală privată, unde am rămas până am revenit în România.

Cum vezi tu transformările școlii Transylvania College din ultimii ani?

Totul a început cu trainingurile de 7 Habits și Leader în Me, cu care m-am identificat imediat: principiile universal valabile care stau la baza acestor programe, convingerea că schimbarea începe cu mine, energia minunată a lucrului în echipă, curajul să-ți accepți greșelile și să ceri ajutor când ai nevoie… Toate sunt aspecte pe care am fost norocoasă să le experimentez din plin în anii de locuit și muncit în State. Au urmat apoi trainingurile pe starea de bine și am realizat că la baza lor este autocunoașterea. Am citit „Cum să-ți reinventezi viața“ a lui Jeffrey E. Young și mi-am făcut toate testele posibile, începând cu cele de personalitate, care este limbajul iubirii pe care îl preferi, ce trăsăturile de caracter predomină, ce tipare comportamentale ți-au influențat viața etc. Din fericire, nu am avut niciun rezultat-surpriză la niciunul din teste, lucru care mi-a dat de înțeles că deja mă descurcam bine la partea cu autocunoașterea și mi s-a confirmat că e nevoie să încerc să îmbunătățesc la mine autocontrolul și disciplina.

Ce poți să-mi spui despre procesul de wellbeing implementat în Transylvania College în ultimii ani?

În primul rând, conceptul e unul inovator nu doar în școlile din România, ci în întreaga lume, deci e un lucru extraordinar. Starea de bine – o prioritate în școli? Da! Cum să nu? Da! Când ești bine cu tine, adică te accepți și te simți bine în pielea ta, ajungi să te simți confortabil să te întrebi chestii de genul: „Hmm, oare felul în care am văzut eu acest lucru până acum e cel corect sau există ceva care, poate, îmi scapă?“. Când începi să vezi lucrurile diferit, ți se schimbă paradigmele (modul acela poate învechit în care ai văzut lucrurile pentru o buuuună perioadă de timp), devii mult mai conștient de tine și ți se clarifică prioritățile.

Într-un interviu din 2021, pentru Wellbeing Institute, ai vorbit despre atașamentul securizant. Tu cum reușești să-ți construiești relația de atașament securizant cu elevii din clasă și ce provocări ai întâmpinat?

Disponibilitatea emoțională – o combinație între validarea emoțiilor/frustrărilor copiilor și oferta de ajutor („Sunt aici dacă ai nevoie“), setarea de limite și așteptări, rutine. Când elevii se simt în siguranță fizic, emoțional, social, se pot concentra mai bine pe ce au de făcut. Provocările pe care le-am întâmpinat personal au ținut de natura mea reactivă, dar, după ce mi-am dat seama de importanța celor câteva secunde de pauză de dinainte de a răspunde, totul a devenit mai simplu.

Legat de același interviu – vorbeai atunci despre provocările din timpul pandemiei, referindu-te mai ales la școala online. Între timp, școala a redevenit fizică, așa că și provocările s-au schimbat. Ce alte provocări din punctul de vedere al pandemiei ai mai întâmpinat în această perioadă, acum că ai o perspectivă de vreo 2 ani? Și cum ai trecut prin ele?

Sunt optimistă de felul meu și-mi place să caut luminița de la capătul tunelului, chiar și atunci când nu se întrezărește încă. Cred că transmit acest lucru și elevilor mei (și, implicit, părinților lor). Cel mai provocator mi s-a părut să răspund sincer la întrebările: „Când se termină pandemia?“ și „Când revenim la normal?“, puse de elevii mei cu credința sinceră că eu le pot oferi un răspuns exact. Ce este sigur e faptul că provocările sunt mult mai ușor de depășit dacă suntem împreună.

Dacă tot vorbim de pandemie: ceva ce crezi că ai descoperit despre tine în pandemie?

Că învăț rapid și că sunt talentată la încropit chestii delicioase cu ingrediente pe care le găsesc prin frigider/cămară.

Într-o descriere a ta pe de site-ul Școala Încrederii, spui că vrei să contribui la dezvoltarea potențialului creativ al fiecărui elev, profesor sau părinte cu care vii în contact. Cu ce ne ajută dezvoltarea acestui potențial creativ?

Cred în încurajarea creativității, de la creativitatea în scriere, la cea în găsirea de soluții pentru probleme mai mici sau mai mari. Nu poți să „think outside the box“ dacă cineva nu te-a încurajat să o faci de mic.

Ce anume din tot ce se întâmplă într-o oră cu copiii îți dă cea mai mare bucurie?

Când pun întrebări să afle mai mult, când zâmbesc pentru că au înțeles un concept mai complex, când se oferă să ajute un coleg care încă încearcă.

În ultimele luni în Transylvania College a fost implementat un joc foarte interesant, The Game, care vizează comportamentul copiilor. Tu cum vezi această noutate? Dar copiii din clasa ta ce reacții au?

Copiii sunt super-entuziasmați de punctele pe care le pot acumula și le pot schimba pentru diferite recompense pe care și le aleg singuri. E un instrument bun acolo unde e nevoie de mai multă motivație pentru a face alegerile corecte sau pentru încurajarea spiritului de inițiativă al copiilor.

Dacă tot am pomenit de atâtea ori cuvântul „provocare“, o mai fac o dată: care a fost una dintre cele mai mari provocări din cariera ta?

În ultimii 5 ani a trebuit practic să învăț curricula britanică nouă aferentă anilor de studiu 4, 5 și 6. Și mă refer la tot ce ține de predarea limbii engleze, gramatică, matematică, istorie, geografie, științe.

Ce ți-a adus cea mai mare satisfacție în carieră?

Cred că încrederea pe care mi-o arată oamenii cu care lucrez.

Spune-mi despre tine un lucru pe care mulți dintre colegii tăi de muncă nu-l știu.

Că aproape am fost exmatriculată în clasa a șaptea, atunci când i-am spus tovarășei profesoare de atelier că nu mi se pare corect să-mi dea nota trei pentru că am încurcat denumirea a două componente ale unei mașini de cusut manuale. 😊 Și că, în același timp, profesor fiind, mă simt privilegiată să-mi amintesc cu claritate și să pot compara experiența de elev de dinainte și de după 1989.

Mai ai ceva de adăugat la toată discuția? Un mesaj, un sfat?

Trăiește momentul, bucură-te de prezent, împrăștie zâmbete pe unde umbli!

Ce face Oana într-un univers paralel, unul în care nu lucrează într-o școală?

Decorator de interioare. 😊

Interviu realizat de Lavinia Bălulescu. Traducere din română în engleză: Dragoș Chiș.