07 Mar Cum să le vorbim copiilor despre război

Noi, adulții, ne întrebăm cum ar fi cel mai potrivit să le vorbim copiilor despre război în contextul actual. Să le spunem ceva? Să nu le spunem nimic? Cum ar fi cel mai potrivit să reacționăm?

Cu toții experimentăm în aceste zile diverse emoții: frică, furie, tristețe sau anxietate, emoții care ne schimbă atât starea, cât și modul de gândire. Copiii vor căuta mereu siguranță în preajma părinților și adulților cu care interacționează în mod frecvent, așa că o serie de idei de pus în practică în acest sens ar putea fi de ajutor pentru gestionarea comunicării cu cei mici în cel mai sănătos mod. 

În anul 2003, mai mulți experți de la Harvard analizau tema discuțiilor cu copiii despre război, potrivit publicației The Harvard Gazette. Articolul conține informații valoroase și a fost reluat recent de jurnaliștii de la Edupedu. 

În primul rând, e nevoie să adaptăm discursul la un limbaj potrivit nivelului de vârstă al copilului. Iată ce spun experții în educație și în psihologia copilului în articolul amintit mai sus:

• Până la vârsta de 5-6 ani, copiii nu înțeleg concepte precum națiunile sau războiul. La vârsta de 4 ani încep să înțeleagă mai multe lucruri despre moarte, dar principala îngrijorare e legată de părinți, rude apropiate sau animale de companie.
  
• Nivelul de înțelegere crește treptat, iar la vârsta de aproximativ 9 ani copiii încep să se îngrijoreze în privința războiului într-o manieră similară părinților, pentru că atunci pot începe să-și imagineze situații grave, sângeroase.
  
• Copiii încep să perceapă diferența între violența din lumea reală și cea fictivă, din filme, jocuri sau cărți, în jurul vârstei de 6-7 ani. Ei ajung să înțeleagă diferența la vârsta de 8-9 ani.

Când li se vorbește despre război, copiii au nevoie să li se spună adevărul, dar și să li se ofere asigurări că sunt în siguranță, arată specialiștii de la Harvard, citați de Edupedu. E nevoie de un răspuns corect și simplu, așa cum sunt cele pentru întrebările obișnuite de tip „de ce“ pe care le pun copiii. Iar acestora trebuie să li se ofere asigurări că părinții și adulții îi vor proteja. Esența, potrivit unuia dintre experți: „Nu te gândi că războiul nu-i afectează pe copii, dar încearcă să-i protejezi de experiențele extreme. Vorbește cu ei să vezi ce cred despre asta, apoi asigură-i că vei avea grijă să fie în siguranță“, fără să intri în detalii sângeroase și catastrofale în exprimare, deoarece efectul va fi doar să provoace nesiguranță și confuzie. 

Mai jos vă prezentăm o selecție a unor idei de abordare pentru o conversație cu copiii. Puteți găsi detaliate aceste idei pe site-ul Unicef. 

1. Aflați ce știe copilul și cum se simte.
   

• Alegeți un moment potrivit pentru discuție, dar nu înainte de culcare. Rutina de culcare păstrați-o doar pentru conectare și împărtășire a experiențelor din timpul zilei.
• O modalitate bună de a iniția conversația este de a întreba ce știe copilul și ce simte. S-ar putea ca unii copii să știe foarte puține despre ceea ce se întâmplă și să nu fie interesați să vorbească sau să afle mai multe detalii, însă alți copii s-ar putea să devină îngrijorați în tăcere și să nu exprime nimic din ceea ce simt. Cu copiii mai mici, desenele, poveștile sau alte activități pot fi de ajutor în dirijarea discuțiilor. Pe baza lor puteți iniția sau chiar afla detalii despre frământări sau despre eventuale întrebări.
• Copiii pot descoperi diverse știri în multe feluri; de aceea, e nevoie ca noi, adulții (părinți/educatori/profesori) să verificăm ce surse de informație au la îndemână. Desigur, acest lucru este valabil și pentru adulți. Știm deja cu toții ce înseamnă fake news și mai știm că e nevoie de informații adevărate, din surse de încredere, pentru a ne putea păstra un echilibru în înțelegerea situației. Mai ales cu adolescenții poate fi o temă numai bună de dezbătut atât în familie, cât și dacă invitați acasă prieteni ai lor. 
• O grijă crescută e necesară și față de expunerea copiilor la imagini și scene dramatice, deoarece ei nu pot face diferența dintre ceea ce văd și propria realitate, așa că există pericolul ca cei mici să se simtă într-un imediat pericol, chiar dacă evenimentele se petrec la o distanță mare. Copiii mai mari pot deveni și ei îngrijorați, în funcție de ceea ce văd, ei extrapolând ceea ce văd în evenimentele din imediata lor proximitate, ceea ce le poate provoca anxietate, dacă nu se normalizează situațiile la care se gândesc. 
• E important să nu minimalizăm sau să negăm îngrijorările copiilor. Dacă ei adresează întrebări extreme (ca de exemplu „Noi vom muri?“, „Casa noastră va dispărea?“, „Vor cădea bombe?”), asigurați-i că acest lucru e puțin probabil să se întâmple în acest moment și ancorați-vă împreună cu ei în propria realitate. În acest fel, puteți să-i învățați să vină să ceară răspunsuri și validări, dar și să verifice cu voi ceea ce văd sau aud. Sigur, toate acestea e necesar să fie spuse la nivelul de vârstă aferent fiecărui copil, însă e nevoie ca adulții să devină disponibili și interesați de ceea ce întreabă copiii.
• Asigurați-vă că le validați emoțiile și spuneți-le în permanență că e în regulă să simtă ceea ce simt, că în această perioadă toată lumea experimentează emoții și stări diferite.
  
  

2. Păstrați-vă calmul și adaptați-vă discursul vârstei copilului.
   

• Copiii au dreptul să știe ce se întâmplă în lume, însă rolul adulților este de a-i ține în siguranță. Părinții își cunosc cel mai bine copilul, de aceea e important ca acestuia să i se vorbească la nivelul lui de înțelegere și să i se valideze emoțiile și reacțiile.
• E normal ca părinții să se simtă triști sau îngrijorați în preajma copiilor, de aceea e important să li se vorbească despre asta și copiilor, desigur fără prea multe detalii, dar nici cu indiferență sau cu tendința de a ne arăta altfel decât ne simțim. În acest fel, copilul va primi mesajul că ceva se întâmplă, dar că e în siguranță în prezența adulților și că în lume e un interes comun ca toate aceste evenimente să se finalizeze și să fie pace.
• Ca părinți, amintiți-vă în permanență că e în regulă să nu ai răspunsuri la toate întrebările. Puteți spune copilului că e nevoie să aflați mai multe, iar cu copiii mai mari puteți să căutați împreună răspunsul. În acest fel, discuția poate fi ghidată înspre importanța alegerii surselor de informație.
• Încercați să fiți cât de calmi posibil, deoarece asta veți transmite copilului.
  
  

3. Vorbiți despre compasiune, nu despre blamare.
   

• În timp de război, din cauza diverselor emoții pe care le trăim ca adulți, suntem tentați să judecăm și să punem etichete, cum ar fi „oameni răi“, „criminali“ etc. Evitați să faceți asta prea des în prezența copiilor și ghidați conversația înspre familiile care au fost nevoite să-și părăsească țara și să ceară ajutor. Astfel puteți aduce în discuție compasiunea, evitând discriminarea și etichetarea. 
• Amintiți-le copiilor des că oricine merită să se simtă în siguranță, mai ales în situații critice, și că e nevoie să avem grijă unii de ceilalți, arătând bunătate și toleranță.
• Vorbiți cu copiii despre importanța de a fi alături și de a oferi ajutor și sprijin. Explicați de ce, mai ales în această perioadă, solidaritatea aduce un plus de confort atât persoanelor aflate în nevoie, cât și celor care oferă asta.
  
  

4. Încheiați orice conversație cu grijă.
   

• Asigurați-vă că, la finalul oricărei conversații pe subiect, copilul rămâne lămurit și că i-ați dat răspunsuri care să-i liniștească gândurile. Puteți face asta observându-le limbajul corpului și comportamentele imediat următoare discuției.
• Asigurați-vă copilul că sunteți oricând dispus să reluați subiectul, ori de câte ori va fi nevoie, și că sunteți împreună în asta; procedând în acest fel, asigurați un mediu sigur pentru a se reîntoarce.
  
  

5. Verificați starea copilului și a voastră.
   

• Dacă situația conflictuală va dura ceva timp de acum înainte, este de folos ca, în mod proactiv, să reluați subiectul, pentru a vă asigura că starea de anxietate nu apare sau să monitorizați interesul copilului față de evenimente.
• Observați orice modificare care poate să apară în rutina lor zilnică, legată de mod de alimentație, somn, relaxare și activități școlare sau extrașcolare, mai ales la copiii mai mari.
• Nu uitați să fiți disponibili pentru a răspunde în mod adecvat oricărei posibile întrebări.
  
  

6. Aveți grijă de voi.
   

• Nu uitați că grija față de voi este foarte importantă. Vă veți putea ajuta copilul în mod eficient dacă veți avea resursele necesare.
• Ajută să fiți cât mai mult timp calmi și în control, deoarece copilul va prelua și își va însuși ce vede la voi.
• Limitați timpul de urmărit știrile, mai ales la TV; alegeți surse credibile de informare și ancorați-vă în permanență în realitatea proprie.
• Alegeți să spuneți copilului adevărul, inclusiv legat de modul în care voi vă simțiți în această perioadă. 
• Petreceți timp împreună, desfășurând activități de rutină, și nu uitați că voi, părinții, sunteți cele mai bune resurse de siguranță pentru copilul vostru.

Resurse utile:

https://www.babycenter.com/child/parenting-strategies/how-to-talk-to-preschoolers-about-war-and-help-them-feel-saf_64091

https://www.verywellfamily.com/how-to-talk-to-kids-about-war-4147597

https://kids.britannica.com/kids/article/war/353911

Cristina Ungvari este coordonatoarea grădiniței din cadrul Transylvania College și membru al Departamentului Wellbeing.

Traducere din română în engleză: Dragoș Chiș. Foto: Pexels.com.