23 Oct Continuarea școlii online în timpul pandemiei – provocări, întrebări și răspunsuri

CLICK HERE TO READ IN ENGLISH!

Multe școli au intrat deja în scenariul al treilea al pandemiei și au trecut la predarea online. Părinții și profesorii (atât din comunitatea Transylvania College, cât și din afara ei) au fost invitați joi seara la un webinar gratuit live pe tema continuării școlii online în timpul pandemiei și a provocărilor care pot să apară în această perioadă. Evenimentul online a fost organizat de: reprezentanții Transylvania College, Wellbeing Institute și Mind Education Health.

Invitații care au vorbit în timpul webinarului:

– RUXANDRA MERCEA, directorul general al Transylvania College și fondator al Asociației Wellbeing Institute. Ruxandra a fost și moderatoarea evenimentului.
– DOMNICA PETROVAI, psiholog clinician pr. și psihoterapeut, fondator Mind Education Health și Școala pentru Cuplu.
– RĂZVAN CHERECHEȘ, directorul Departamentului de Sănătate Publică din cadrul Universității Babeș-Bolyai, Cluj-Napoca.

Vă propunem în continuare ceea ce noi considerăm a fi ideile principale, valoroase, rămase în urma discuției. Sperăm că rândurile de mai jos vă vor fi de ajutor în fața provocărilor pe care le veți întâmpina în următoarea perioadă.

RĂZVAN CHERECHEȘ

Multe școli au intrat deja în scenariul 3. La ce să ne așteptăm ca părinți, profesori, directori?

S-a depășit indicele 3 și de aici rata de incidență va continua să crească cel puțin în următoarele două săptămâni, indiferent ce se întâmplă, pentru că rata de incidență reflectă ce s-a făcut în urmă cu două săptămâni. Apoi, următoarele două săptămâni, va fi probabil o stare de platou, după care, în alte două trei săptămâni, va începe să scadă ușor până la 3. În concluzie, va fi cod roșu cel puțin 7-8 săptămâni. Dar asta cu două condiții:

• Autoritățile locale să se asigure că populația poarte mască în spațiile publice.
• Autoritățile locale să vâneze în mod sistematic evenimentele private și să dea amenzi.

Dacă autoritățile locale nu întrunesc cele două condiții, vom avea cod roșu până la primăvară.

Ce putem face în perioada următoare?

În perioada următoare, fiecare poate să aibă grijă de el însuși și de cei din jur. Prima dată să vă protejați pe voi, asigurându-vă că cei din jur stau în permanență la o distanță de doi metri, pentru că știm acum că 98% din transmitere are loc de la o altă persoană. A doua condiție – purtați voi mască și îi protejați pe cei din jur, dacă sunteți infecțioși și asimptomatici. Dacă cei din jur nu au mască, trebuie să vă îndepărtați. De asemenea, dacă vine autobuzul și e plin de oameni, chiar dacă au toți măști, nu intrați în el. Mai bine mai întârziați la lucru decât să vă expuneți!

Ce protocol urmăm dacă suntem acasă și ne îmbolnăvim noi, părinții, sau dacă se îmbolnăvesc copiii noștri?

Dacă dezvoltați simptome tipice de COVID-19, dar unele ușoare, atunci primul pas este să sunați la medicul de familie. Dacă medicul consideră că simptomele sunt caracteristice, trebuie anunțat DSP-ul, care va veni să recolteze proba de acasă. Dacă aveți simptome mai grave, cum ar fi unele dificultăți de respirație, sunați-l tot pe medicul de familie, care vă va spune, de exemplu, să mergeți la un anumit spital. La Salvare sunăm doar dacă avem probleme majore, urgențe, de exemplu probleme grave de respirație. Oricum, e important să ținem legătura cu medicul de familie, care ne poate recomanda inclusiv să sunăm la Salvare.

Cât timp rezistă virusul pe suprafețe?

Virusul rezistă zile întregi pe plastic, dar studiile s-au făcut în condiții de laborator și la întuneric. Șansa de transmitere de pe suprafețe nu e foarte mare. O regulă importantă, fie că e pandemie, fie că nu, este că, dacă ai mers în spațiul public, să te speli pe mâini. Daca mergi la supermarket, nu știm cine a atins gogoșarii înaintea noastră, așa că acasă trebuie spălați sub un jet de apă. Ambalajele aruncați-le la reciclat și apoi spălați-vă pe mâini, pentru că ambalajele sunt murdare. Hainele de oraș trebuie schimbate când ajungeți acasă, chiar dacă nu e pandemie.

Cât de eficiente sunt testele rapide de sânge care se pot găsi acum în farmacii?

Nu sunt foarte eficiente, au o marjă de eroare destul de mare. Dacă iese negativ, sunt șanse de 30% să fie de fapt pozitiv. Ele ar trebui repetate. Dacă faceți trei teste, unul pe zi, în trei zile consecutive, și toate sunt negative, atunci da, sunt șanse sub 1% să fiți de fapt pozitivi.

E sigur pentru profesori să atingă, spre exemplu, hârtii pe care au scris copiii?

Dacă e vorba de niște teste, de exemplu, puteți să le lăsați pentru câteva ore și apoi să le corectați.

Cât de mult ne protejează măștile?

Există măști FFP2 sau FFP3, care protejează de infectare de coronavirus, dar sunt scumpe și extrem de neconfortabile. Sunt recomandate într-un mediu cu rată mare de infecțiozitate, cum ar fi un spital. Pentru profesori, de exemplu, nu aș recomanda așa ceva. Eu port masca pentru a crea un obstacol între picăturile pe care le emit din nas și din gură când respir, când vorbesc, când strănut, și restul oamenilor, deci port mască pentru a-i proteja pe cei din jur. Dacă toată lumea poarta mască, e OK, protecția e mare, de peste 80%. Dacă există și distanță, e chiar OK. Viziera nu e utilă, spun studiile, pentru că sunt create turbioane de aer.

Începe vremea rece. Cum ne putem vedea cu alți oameni fără să nu răspândim virusul?

Înăuntru, aerul nu e suficient de bine ventilat și e mai uscat, astfel încât mucoasele se usucă și transmiterea e mai facilă. Dacă ne vedem cu prietenii într-o încăpere, dacă mâncăm, trebuie cel puțin 4 metri distanță între noi. Nu vorbim acum de cei care și locuiesc împreună. Dacă nu mâncăm, atunci să stăm la 2 metri distanță, dar cu mască pe față. Dacă puteți ține geamuri deschise ar fi optim. Grupuri mai mari de 6 persoane nu ar fi recomandat…

Ce ne poți spune despre un posibil viitor vaccin?

Scenariul cel mai optimist este că în decembrie-februarie am putea să avem vaccinul, despre care nu vom ști exact cât de eficient e. Până la finalul anului viitor va dura, cel mai probabil, distribuția la persoanele vulnerabile, dar atenție!, asta în țările cu sistem sanitar eficient și funcțional! Ceea ce nu e cazul nostru. Acesta e cel mai bun scenariu! Scenariul realist e că în următorii doi ani ne vom tot vaccina. Până nu e vaccinată 70% din populație, ca să avem imunitate de grup, nu putem să revenim la sistemul de dinainte. Ideea e că virusul e aici, e imposibil să mai scăpăm de el! Cu vaccinarea va fi ca și în cazul gripei, ne vaccinăm anual sau de două ori pe an. Mai vreau să adaug că studiile arată că educația se poate face în condiții de siguranță în clasă, dacă se respectă măsurile. Dar mai trebuie spus foarte clar că plexiglasul acela nu funcționează, are un nivel de protecție extrem de redus. Sistemul educațional nu a fost optimizat peste vară.

Concluziile lui Răzvan Cherecheș:

• Va fi OK. Momentat este și foarte multa panică. Sistemul medical va ajunge la capacitate maximă, da. Vor fi oameni care la un moment dat nu vor avea acces, da. Sistemul medical e de multe ori depășit de situație. Dar sistemul medical nu se va prăbuși. Însă, desigur, trebuie să avem grijă.
• Trebuie să avem răbdare, trebuie să ne adaptăm. Legat de profesori și de școala online, da, ajungi să sacrifici din conținutul informațional și vezi ce oportunități să explorezi.
• Ce ajută pentru păstrarea sănătății mentale: să învățați chestii noi, care să țină mintea antrenată, și să nu vă uitați mereu la știri legate de COVID.
• Încercați să ieșiți zilnic afară și să vă plimbați, indiferent de temperatură.
• Putem chiar să le punem copiilor o normă – să își sune doi prieteni pe zi, ca să aibă interacțiune umană cu alți copii. Studiile arată că le prinde bine și îi energizează.
• Tot ce facem acum e să încercăm să ținem infecția cât mai jos, pentru a salva și a prelugi viața celor vulnerabili din familiile noastre.

DOMNICA PETROVAI

Cum îl facem pe copil să aibă o înțelegere sănătoasă despre boală, COVID, pierdere?

Dacă vreau să-l învăț pe copil să fie precaut, cu siguranță metoda prin care îl ameninț că face rău sau că nu-i protejează pe ceilalți e o metodă care de fapt nu-l învață să fie precaut, dar îl învață să fie anxios. E important să știm cum vorbim cu copiii, să le dăm un sentiment de control, să se simtă în siguranță, fără să învețe și anxietatea, oricum mai mult decât o trăiesc din contextul de viață de zi cu zi. Și să nu întreținem anxietatea, pentru că propriile noastre anxietăți devin contagioase emoțional pentru copii și ăsta nu e un lucru bun. Ce vreau să transmit e că o comunicare agresivă și anxioasă nu-i ajută pe copii, nu vor deveni mai precauți. Anxietatea se învață foarte ușor dacă îi expunem la amenințare cu pericol.

Pentru foarte mulți copii, faptul că nu se întâlnesc cu prietenii lor și că nu se joacă împreună înseamnă o pierdere, iar pierderea are consecințe apropo de risc crescut pentru depresie. Și atunci da, e important pentru părinți să-i sprijine pe copii astfel încât să ieșim cu toții sănătoși mental din perioada asta. De exemplu, o doamnă scria în chat-ul webinarului că unii copii au început deja să se bâlbâie. Evident, copiii reacționează emoțional la tot contextul, care nu e mereu gestionat în cel mai înțelept mod de către adulți. Ce înseamnă înțelept? Da, comunicăm constant ideea de protecție, dar fără atac la adresa celorlalți, fără amenințare, fără mesaje anxiogene și catastrofale, care îi fac pe copii să învețe anxietatea, pe lângă faptul că oricum au momente foarte dificile.

Da, avem un risc mare de depresie, de la izolare, pierderea legăturilor cu ceilalți, expunere constantă la amenințare și pericol, plus o mare problemă – nu avem încredere în autorități. Cu cât avem mai multă grijă de noi mental, cu atât îi putem sprijini mai bine pe copii să se protejeze și să depășească mai confortabil perioada.

Principii de gestionare a îngrijorărilor pentru adulți:

• Depinde cât te expui la știri și, mai ales, la ce fel de știri. Dacă e o expunere permanentă, care-ți crește gradul de anxietate și confuzie, nu te ajută. Ce ajută este să limitezi expunerea la astfel de știri.
• Să înveți să îti controlezi îngrijorările, să nu te gândești de dimineața până seara la toate posibilele scenarii negative, pentru că asta duce la crearea unei tensiuni suplimentare.
• Să ai abilitatea de a controla și gestiona îngrijorările.
• Când anxietatea ne copleșește, devenim mai puțin precauți și pierdem controlul. Precauția vine când ești mai prezent și mai în control față de ce ți se întâmplă.
• Să fii atent la cum te descarci și cum te relaxezi în timpul zilei. Poate că muncim de acasă în perioada asta, iar dacă și copiii sunt prezenți, unii la grădiniță sau foarte mici, și au nevoie de atenția noastră, asta implică un stres suplimentar și îngrijorări suplimentare. Cu atât mai mult ai nevoie să îți iei timp pentru tine, să fii atent la ce faci în relația cu partenerul sau alte contexte care ar deveni niște ancore zilnice care să te ajute să te detensionezi, să fii în contact cu prezentul, care ți-ar da un altfel de sentiment de control. Anxietatea are acest impact că îți pierzi sentimentul de control, pentru că e mult prea multă incertitudine. Și atunci ai nevoie de niște zone în care să simți că ai o influență și un control benefic asupra stării tale de bine și a celorlalți apropiați ție.
• Când începi tu, adultul, să fii mai cu grijă față de tine, poți și să dai copiilor spațiu să vorbească despre cum se simt față de ce li se întâmplă. E benefic și sănătos să-i întrebăm cum e pentru ei, cum se simt, cum trăiesc perioada asta. De asemenea, e important de reținut că izolarea pe termen lung nu e o soluție, pentru că se evită interacțiunea.

După experiența de la începutul pandemiei, putem spune că ce le-a lipsit multor copii a fost conexiunea cu colegii lor. Aici profesorii și părinții îi pot sprijini să le creeze un context prin care să aibă zilnic momente în care să se simtă conectați, să facă lucruri împreună, deși nu sunt fizic în școală. E important să fie sprijinite relațiile de prietenie ale copiilor.

De ce nu vorbim despre pierdere, despre furie? Ce e în spatele lor?

De cele mai multe ori copiii exprimă tristețea prin furie și uneori prin agresivitate. Ăsta e și motivul pentru care sunt momente când noi, adulții, cu greu îi putem sprijii, pentru că mai degrabă îi etichetăm ca fiind obraznici, când de de fapt la mijloc e o tristețe legată de pierdere.

Ce facem cu emoțiile negative?

Emoțiile sunt foarte valoroase. Datorită lor ne adaptăm și putem să identificăm de ce avem nevoie – de siguranță, de afecțiune, de apreciere. Așa că să-i sprijinim pe copii, ca și pe noi, să acceptăm toate trăirile!

Ce facem pentru sănătatea noastră mintală?

• Dacă ne îngrijorăm excesiv, toate gândurile negative înseamnă un disconfort suplimentar. Un exercițiu foarte bun e să ne controlăm îngrijorările și gândurile negative care se tot repetă.
• Să păstrăm rutinele care ne mențin o stare de bine, cum ar fi somnul și mișcarea. Să ne hidratăm, să fim atenți la ce mâncăm.
• E important să vedem cum comunicăm o nevoie, mai puțin agresiv, și să fim atenți la conflictele care apar, fără să fim foarte reactivi, cu atac și critică.
• Să ne uităm la ce e în zona noastră de control.

Cum le spunem copiilor că cineva din familie este bolnav?

E important în primul rând să le spunem, pentru că uneori nu facem asta. Ca și la conversațiile despre moarte, ceea ce le aduce copiilor disconfort este evitarea conversațiilor. Desigur, depinde și de vârsta copiilor, așa că trebuie să spunem lucrurile așa încât să aibă un sens. Vom fi atenți cât de mult îi expunem pe copii la disconfort, în funcție de resursele și de vârsta lor. Le comunicăm tot ce e important pentru ei. De exemplu, le spunem că un membru al familiei e bolnav, dar și că e tratat. Astfel, le spunem că situația, care pare periculoasă, este totuși în control. Deci să vorbim cu copiii în limbajul lor, dar să nu le creștem anxietatea. Să fie un mesaj despre acțiune: se întâmplă ceva și facem ceva în sensul acesta. Dacă nu le spunem nimic, doar le creștem anxietatea.

Cum îi sprijinim pe copii când avem o pierdere în viața noastră?

Este important să vorbim despre moarte și nu îi traumatizăm pe copii dacă le spunem ce se întâmplă. Sigur că teama de moarte ne cuprinde la un moment dat pe toți. E important deci să fim atenți la ce gândesc copiii, ce simt ei, cum simt ei teama de moarte. Să vorbim cu copiii dând un sens, pentru că ei au nevoie de un sens: ce se întâmplă, de ce se întâmplă asta. De cele mai multe ori e suficient să-i ascultăm, să vedem ce înseamnă pentru ei, la ce se gândesc. Ascultându-i, ne ajută foarte mult să ne gândim cum să le comunicăm ca să aiba sens, chiar dacă pare că ce s-a întâmplat nu are un sens.

Când vine vorba de moarte, ce facem, plângem în fața copiilor?

Da, plângem în fața lor fără să ne ascundem și le răspundem sincer întrebărilor. Dar să nu-i încărcăm pe copii foarte mult cu îngrijorările noastre! Să ne dăm voie să fim vulnerabili, dar și să rămânem adulții care au grijă emoțional de copii.

Concluziile Domnică Petrovai:

• E minunat că am ajuns în sfârșit să vorbim și despre sănătate mentală în societatea românească, pentru că până acum părea că nu e posibil.
• Să avem încredere.
• Perioadele dificile sunt perioade în care creștem și învățăm foarte mult.
• Să fim cu grijă pentru noi și pentru cei din jur.

RUXANDRA MERCEA

“Chiar dacă nu avem timp, să ne facem timp pentru noi, ca adulți. E ca și cu masca în avion, prima dată ți-o pui tu, adultul, pentru ca mai apoi să-l poți ajuta pe copil. Dacă noi, adulții, suntem stresați, chiar dacă pare egoist, ar trebui să începem cu a ne uita la noi și a avea grijă de noi, ca mai apoi apoi să putem să-i sprijini pe copii“.

“Ar ajuta o rutină zilnică în școli sau în mediu online. Să începi ora prin a-i da copilului spațiu să se gândească cum se simte, să urmeze practica recunoștinței și așa mai departe“.

“Școala fizică nu poate fi înlocuită, deoarece copiii învață prin și din relații. Atunci, să încercăm să transferăm asta din școala fizică în școala online, să vedem ce putem face în acest sens, să ne uităm mult mai creativ la care e obiectivul. Să vedem cum putem să le dăm copiilor în online ce au nevoie – nu cumulul de informații, ci să se conecteze cu noi, adulții, și ei între ei. Nu e nevoie ca profesorii să pună toată presiunea pe părinți, ca să nu se deterioreze relația între părinți și copii. Creșterea empatiei și a acceptării e o zonă care ne poate ajuta pe toți.”

CLICK HERE TO READ IN ENGLISH!

Lavinia Bălulescu

Journalist, Content Creator