27 May Adina Toma: “Această izolare mi-a dat o lecție atât de necesară: viața nu ar trebui trăită în modul galopant cu care eram obișnuită. Poate fi și mai tihnită“
Adina Toma, “college counselor” la Transylvania College, a răspuns mai multor întrebări pentru Blogul Transylvania College (TC). Adina a vorbit despre reușitele din acest an ale elevilor din școală la capitolul „admitere la facultate”, despre munca ei din cadrul TC și despre schimbările aduse de pandemie, atât în viața profesională, cât și pe plan personal.
Blogul Transylvania College: Pentru cei din exteriorul școlii, care nu știu prea multe nici despre TC, nici despre tine, ai putea să ne explici cum se traduce în română profesia ta și ce presupune ea mai exact?
Adina Toma: Dacă ar fi să o traduc în limba română, profesia mea de ’’college/university counselor’’ ar echivala cu aceea de consilier studii superioare. Este o denumire mai puțin întâlnită, pentru că profesia pe care o desfășor se întâlnește cu precădere în școlile internaționale. Această muncă presupune consilierea personalizată a elevului în ceea ce privește identificarea cunoștințelor, competențelor acestuia necesare programului de licență/viitoarei cariere pe care și-l/o dorește să urmeze la terminarea studiilor liceale/universitare.
Prin acest proces de orientare în carieră, elevul se atutodescoperă, își dă singur răspunsuri la toate îndoielile sau neclaritățile pe care le are, înțelege procesul de aplicare și admitere la universitate, care mai întotdeauna este unul complex, și, totodată, învață ce înseamnă luarea unei decizii informate privind viitorul lui. În același timp, prin munca desfășurată pentru pregătirea aplicației la universitate, elevul își însușește competențe esențiale, care îi vor face tranziția mult mai ușoară către universitate și câmpul muncii.
Ce presupune profesia ta în special în această perioadă a anului? Ce se întâmplă de obicei acum? De obicei, adică nu în timpul pandemiei.
Cu sau fără pandemie, munca mea este una ciclică și presupune respectarea unui permanent termen limită. În această perioadă a anului (n.r. – luna mai, când am realizat interviul) continui munca cu elevii din Year 13, pregătind aplicații universitare/financiare/burse, interviuri cerute de universități. Totodată, împreună cu elevii, confirmăm universitățile alese ca prima opțiune, se alege tipul de cazare dorit la universitate și, în același timp, demarez procesul de echivalare A-Level pentru toți elevii din Year 13, asigurându-le astfel oportunitatea de a studia în țară. Tot în această perioadă a anului încep colaborarea cu elevii din Year 12, stabilind o strategie de admitere personalizată pentru anul final de liceu.
Realizăm acest interviu în mijlocul pandemiei de Covid-19, așa că vreau să te întreb ce anume s-a schimbat la capitolul “admitere la facultate”? Ce dificultăți au apărut și ce rezolvări? Care sunt principalele noutăți?
Admiterea la facultate a rămas la fel și, dacă ceva s-a schimbat, este modalitatea de învățare/evaluare, care acum este online pentru studenții de pretutindeni. Anul acesta, dupa cum s-a anunțat pe plan local, Universitatea Babeș-Bolyai va derula pentru prima oară procesul de admitere online. Intenția universităților din țară și străinătate este de a începe conform calendarului academic, dar se ia în considerare ca primele doua luni să se desfășoare online, totul depinzând de situația curentă prin care trecem.
Ce sfaturi ai pentru elevii care în această perioadă complicată se pregătesc pentru admiterea la universitățile din România? Dar pentru cei care sunt interesați de o universitate din afara țării?
Așa cum am menționat mai devreme, indiferent de universitatea sau țara în care se aplică, admiterea a rămas la fel, cerințele sunt aceleași, iar elevii trebuie să continue să studieze pentru a-și obține notele necesare, care să le permită admiterea oficială.
Încurajez elevii să conștientizeze și părțile pozitive ale acestei pandemii, mă refer aici la skill-urile pe care învățatul online le dezvoltă, disciplina pe care această izolare o impune, să se bucure din plin de prezența părinților lor până la plecarea către universitate… Să aibă puterea necesară să privească cu încredere și optimism la viața de student care îi așteaptă.
Vorbește-mi despre cele mai mari reușite în materie de admitere ale elevilor care anul acesta termină liceul la Transylvania College.
Elevii generației 2020 au decis să aplice în următoarele țări: Anglia, Scoția, Irlanda, Olanda, Italia, Spania, Ungaria, România, China și USA. Domeniile alese au fost la fel de variate și, dacă ar fi să menționez doar câteva dintre ele, acestea ar fi: business management, economie, media și comunicare, psihologie, modă, informatică, actorie, științe medicale, criminologie, sociologie.
Uitându-mă la rezultatele parțiale ale admiterii, consider că toți elevii care au aplicat la momentul de față au obținut oferte de la universitățile alese, deci din punctul meu de vedere cu toții au reușit. Dacă ar fi să menționez rezulatate ale admiterii pe care în calitatea de consilier nu le întâlnesc în mod frecvent, ar fi reușita unei eleve care, aplicând la 12 universități din USA, a fost acceptată de 11, primind în același timp burse de merit de la patru dintre aceste universități. Este pentru prima oară când un elev a primit acest număr de burse de merit extrem de substanțiale pentru patru ani de studiu.
O altă particularitate a generației 2020 este marcată de o alta elevă, care în urma interviului susținut în cadrul Imperial College nu i s-a mai cerut să se pregătească pentru alte examene adiționale, care în mod normal fac parte din procesul de admitere, luând în considerare prestigiul universității, clasată fiind pe locul 8 în lume.
Totodată, doi dintre elevii acestei generații au șansa să mărească numărul absolvenților Transylvania College care studiază la University of Arts London (UAL), universitate cunoscută ca fiind una dintre cele mai selective și a cărei rată de acceptare este de 22%. Anul acesta, UAL a ofertat două eleve, una dintre ele obținând un lucru nemaîntâlnit până acum în procesul de admitere, o ofertă personalizată în cadrul interviului susținut.
Discutam, acum aproape două săptămâni, despre o provocare adresată staff-ului școlii, în care oamenii erau rugați să descrie o zi din viața lor, de când a apărut pandemia. Ai făcut-o și tu, notând totul pe ore. Dincolo de un orar în care întâlnirile s-au mutat online, tu cum ai simțit trecerea prin această perioadă? Care au fost provocările tale în legătură cu pandemia? Ce s-a schimbat? Ce a rămas la fel?
Cred că această pandemie este trăită în mod diferit de noi toți și aici putem vorbi de mai mulți factori. Sunt foarte conștientă că, asemeni acestei pandemii, sunt multe situații obișnuite de zi cu zi, în care nu putem avea control și tot ce ne rămâne de făcut este să ne adaptăm, iar cum facem acest lucru depinde doar de noi, de modalitatea în care ne gestionăm emoțiile negative, dar sănătoase, de altfel, trăite mult mai puternic în această perioadă. Personal, am stat cât am putut departe de știri și am decis să îmi canalizez atenția și energia către familia mea, elevii mei. Am realizat că o stare pesimistă sau de îngrijorare nu mă va ajuta nici pe mine și cu atât mai puțin pe elevii cu care interacționez.
În toată această perioadă, majoritatea elevilor au rămas la fel de responsabili, chiar dacă suntem despărțiți de un ecran. Au intrat la ore la timp și au lucrat cu consecvență task-urile date. Ultimul an de liceu este un an nu tocmai ușor pentru elevi și, mai mult ca niciodată, în această perioadă am simțit îngrijorările și temerile privind viitorul lor academic și profesional.
Dacă munca cu elevii mei a funcționat fără probleme, prima săptămână de școală online nu a fost tocmai ușoară din perspectiva de mamă. Mai exact, nu puteam să îmi las orele ca să verific dacă fiul meu își face sau nu temele… Cred că nici el nu înțelegea ce se dorește de la el. Avea mai degrabă senzația că este vacanță. În plus, nici eu nu știam de toate aplicațiile de pe Ipad… până când Adrian a început să îmi arate cum funcționează Google Classroom și ce se întâmplă acolo.
Deși în casă fiind, cu Adrian mă ’’întâlneam’’ în intervalul 13.00-14.00, când soțul meu venea de la muncă să luăm prânzul, după care îmi continuam orele cu elevii. Prin urmare, sprijinul meu putea fi acordat lui Adrian doar după orele mele de consiliere. Cu o listă plină de teme nefăcute, pe care am descoperit-o la sfârșitul primei săptămâni de online, cred că fiul meu a conștientizat ce înseamnă un termen-limită, luând în considerare munca depusă ulterior. Am fost acolo lângă el, am răspuns la întrebările lui și mi-am cultivat mai mult ca niciodată răbdarea, pentru că în mod constant îi zbura mintea de la obiectivul propus, realizarea temelor… Nu a fost ușor, pentru că erau seri în care se apropia de ora 22.00 cand apăsa pe butonul Hand in, dar, în ciuda faptului că era obosit, puteam să îi citesc în ochi mulțumirea și bucuria că a reusit să își finalizeze tema. Aș spune că își deprinde în fiecare zi, într-o măsură mai mică sau mai mare, independența de a lucra individual și de a posta singur temele pe platformă. Miss Dana a avut și are un rol esențial în toată această perioadă, atât pentru copiii noștri, cât și pentru noi, părinți și colegi deopotrivă. Această izolare ne-a apropiat și mai tare și conștientizez că efectele muncii în echipă dau roade chiar și în aceste condiții.
În ceea ce privește viața socială, chiar dacă nu avem parte în această perioadă de interacțiune directă, mulțumim din nou tehnologiei că ne facilitează apropierea de cei dragi. Fiul meu își vede bunicii aproape zilnic, a păstrat legătura cu prietenii și colegii de școală, jucându-se online, iar când îmi spune că îi e dor de miss, îl incurajez să îi scrie mesaje. Cu siguranță această perioadă nu este una ușoară, pentru că ne pune la încercare adaptabilitatea, motivația, disciplina, gestionarea diferitelor tipuri de responsabilități și emoții pe care izolarea le aduce în mod concomitent, dar, oricât de ciudat ar părea, o văd ca pe o perioadă de dezvoltare personală și profesională, pentru că este o ieșire din zona de confort. Această izolare mi-a dat o lecție atât de necesară și anume că viața nu ar trebui trăită în modul galopant cu care eram obișnuită înainte și mi-a demonstrat că viața poate fi una și mai tihnită.
Care au fost cele mai grele momente ale profesiei tale în general? Cum le-ai depășit sau cum lucrezi la asta?
Când faci ceea ce îți place, momentele nu sunt grele. Mai degrabă, momente mai puțin plăcute. Aș putea spune că în cadrul procesului de consiliere, în special la scrierea eseului, care este un proces extrem de migălos, aduce foarte multă frustrare elevului. De multe ori, elevul îmi confirmă, la readactarea eseului, că nu poate avea răbdarea și atenția la detalii necesare elaborării acestei componente extrem de esențială în admitere. Dar le exersăm împreună și reușim 😊. Un alt moment mai puțin plăcut este acela în care elevul își pune mari speranțe, în mod nerealist, doar într-o singură universitate… Este un aspect la care lucrez încă de la începutul procesului, încercând să îi fac pe elevi să înțeleagă că preferința doar față de o universitate și excluderea celorlalte opțiuni pot să determine efecte negative asupra motivației și a rezultatului final al admiterii.
Cele mai frumoase momente ale profesiei tale?
Aș spune că cele mai frumoase momente sunt acelea în care elevii mei primesc ofertele de la universități, obțin rezultate pozitive după interviuri și văd cum încrederea în ei crește. În același timp, sunt încântată când, la finalizarea procesului, primesc e-mailuri de la elevii din Year 13 care îmi mulțumesc pentru sprijinul oferit și în sfârșit, în ciuda frustrării, poate simțite la ore, conștientizează importanța pe care o acord eseului în procesul de aplicare. Totodată, nu pot uita de unii absolvenți care îmi scriu din străinătate, spunându-mi că atât specializarea, cât și universitatea le oferă ceea ce au sperat, că au fost promovați în mai puțin de șase luni la jobul actual, că urmează să plece să lucreze în nu știu ce parte a lumii, că și-au plătit împrumutul pentru studii… Sau atunci când am posibilitatea să îmi văd foștii elevi în cadrul universităților alese și să realizez cât de mult au ’’crescut’’. La categoria momente frumoase aș adăuga aprecierea inspectorilor Cambridge față de munca depusă și concretizată în rezultatele elevilor acceptați la prima lor opțiune de universitate.
Luând în considerare că am lucrat în tot acest timp cu șapte generații de absolvenți, aș putea spune că am peste 200 de momente frumoase și în același timp provocatoare, peste 200 de elevi de la care zilnic am învățat ceva și cărora le voi fi mereu recunoscătoare pentru că m-au ajutat să mă dezvolt personal și profesional.
Trei lucruri care pot schimba o zi în bine?
Aș spune: un somn odihnitor, sport și muzică bună.
No Comments